MOSCOVA, 14 feb – Sputnik, Svetlana Baeva. „Fără a părăsi țara, avem prilejul să petrecem zilele de odihnă în orașele unde începe primăvara – să ne îndrăgostim, să facem o cerere în căsătorie. Sudul Rusiei e îmbibat de romantism. În Pyatigorsk joacă “muzica vântului”, scuarul Sărutului din Soci cheamă și jenează trecătorii. Turnul Eiffel din Ialta e cel mai bun loc pentru declarații de dragoste. Despre telegrama perfidă a lui Esenin, bunii locuitorii ai Taman și plusurile funicularului din filmul “Assa”, aflați în materialul RIA Novosti.
Ialta: Parisul pe plaje și funicularul pentru plimbările în doi
Romantismul Ialtei în perioada iarnă-primăvară poate fi găsit în grădina botanică Nikitski, unde mereu înflorește ceva, plaja cu aluzii la Paris, plimbările pe faleză, unde duc toate drumurile și străzile orașului.
Aici există și o eroare frumoasă. Din 2011 pe faleză, sub faimosul platan gigantic (cu o înălțime de peste 30 de metri), care are foarte mulți ani, se află “Banca Dragostei”. Potrivit legendei, anume aici Serghei Esenin, sub coroana copacului multisecular, a stabilit o întâlnire cu Isadora Duncan. Însă nu merită să-i dăm crezare, e o poveste tristă.
“E o invenție tristă. Esenin și Duncan au fost la Ialta în perioada diferite. Anume aici ea a primit telegram în care el o anunță că iubește o altă femeie, este căsătorit și fericit”, povestește fondatorul centrului informațional turistic al orașului, Dmitriy Pogrebnyak.
Faimoasa dansatoare era fermecată de platan, iar gigantul a fost numit în cinstea ei.
Dmitriy le recomandă îndrăgostiților să se plimbe pe legendarul funicular din filmul „Assa” (cabinele sunt pentru două persoane) – de la faleza Lenin, până la colina Darsan. “Sunt niște senzații neobișnuite: cabinele mici, care se mișcă lent. Zbori deasupra orașului și ai senzația că ai putea să atingi casele și copacii”, afirmă turiștii.
În orașul din Crimeea există și un turn Eiffel. Desigur, e de 30 de ori mai mic decât originalul parizian, însă se află într-un loc foarte romantic – pe un dig. Inițial, construcția urma să înfrumusețeze temporar plaja Masandra, însă a fost pe plac locuitorilor și oaspeților, îndeosebi perechilor îndrăgostite, încât s-a decis păstrarea ei.
Soci: totul pentru săruturi și iahturi ieftine
„Parcă aș fi ajuns în Spania! Soarele apune, zbor pescărușii. Sunt multe restaurante cu verande de unde pot fi văzute astfel de priveliști!”, își amintește de portul maritim din Soci, Maria Terehova din Moscova.
Există și varianta de a petrece seara pe un iaht. Apropo, potrivit ghizilor, o astfel de opțiune este destul de ieftină – de la 500 de ruble de persoană (7 euro). Desigur, ieșirea în largul mării depinde de vreme, însă iahtul poate fi închiriat în orice perioadă a anului.
În Soci vin des pentru a sărbători un eveniment important – nunta sau aniversarea căsătoriei. “Tinerii însurăței și îndrăgostiții se plimbă de obicei prin parcurile din centrul Soci. Aici există chiar un scuar “al Săruturilor” (Poțeluevski skver) cu copaci veșnic verzi, bănci și un havuz”, relatează ghidul Svetlana Vaskova.
Totuși, scuarul nu are nimic în comun cu săruturile („poțelui”), ci a fost numit în cinstea eroului Uniunii Sovietice, directorul magazinului central de gastronomie din Soci, Ivan Poțeluev. Însă perechile nu sunt împiedicate de acest detaliu, mai ales că alături se află oficiul stării civile.
Îndrăgostiții des pleacă pe muntele Ahun. “Potrivit credințelor populare acest loc oferă o forță și energie masculină. Pe vârful acestuia jighiții aduceau fetele răpite”, explică Svetlană.
Pyatigorsk: poetul, eroul și „Băile nerușinate”
“În timpul furtunii, norii vor coborî pe acoperișul meu”, scria în casa lui din Pyatigorsk Grigori Peciorin în “Eroii vremurilor noastre”.
Multe din locurile romantice ale acestui oraș-stațiune sunt legate de numele poetului Mihail Lermontov. Spre exemplu, faimosul munte Mașuk. La poalele acestuia se află casa în care poetul și-a petrecut ultimele zile înainte de duel. În partea de Nord-Vest, la poalelor muntelui el a fost ucis. Tot acolo găsim și grota lui Lermontov din care se poate vedea un peisaj pitoresc.
Pe panta Mihailovski a muntelui Mașuk se află foișorul “Eolova arfa”, care este unul din simbolurilor orașului Pyatigorsk de vreo 200 de ani. Numele acestuia nu este unul întâmplător. În trecut în această rotondă au existat niște eolofone cu strune (instrumente care sună datorită vântului). Acum muzica nu mai depinde de vânt, funcționează un sistem acustic modern.
În drum spre peștera “Proval”, cunoscut prin lacul său carstic cu o apă albăstruie, există un loc picant - “Băile nerușinate”. E vorba de bău cu ape minerale. Aici la începutul secolului trecut turiștii se scăldau goi.
Pe locul unde acum sunt construite Porțile Soarelui (sau Dragostei), potrivit legendei a avut loc o bătălie între tatăl Elbrus și fiul lui – Beștau pentru dragostea frumoase Mașuk. Finalul a fost unul tragic: toți au murit și s-au transformat în munți, iar din lacrimile împietrite ale fetei s-au format aceste porți. Acum aici vin tinerii însurăței: se crede că dacă mirele își va duce în brațe mireasa prin această deschizătură, atunci dorințele lor se vor împlini.
Taman: antichitate, cazacii și inelele de cununie
Satul Taman este legat și el de personalitatea lui Mihail Lermontov, însă e adevărat că Peciorin l-a numit “cel mai mizerabil orășel din toate localitățile rusești aflate pe țărmul mării”. Localnicii nu s-au supărat (probabil, și din motivul că poetul a ridicat satul la nivel de oraș) și i-au instalat aici un monument. Tot aici, pe țărm, se află și casa-muzeu.
În zona Taman se unesc două mări – Marea Azov și Marea Neagră. Tot de aici pornește și istoria cazacilor de la Marea Neagră cărora este dedicat un muzeu sub cerul liber – “Ataman”.
Și aici există istorii și locuri romantice: spre exemplu, la hanul Fierarului există sculptura “Două inele”. “Cândva un mașter sărac și singuratic s-a oprit la acest han, a început să lucreze și s-a îndrăgostit de fata unui cazac bogat. Desigur, tata a fost împotriva căsătoriei, însă a ordonat fierarului să creeze ceva ce ar simboliza dragostea lui”, povestește legenda metodistul “Ataman”, Vera Kupțova. Meșterul a făcut două inele de cununie și nunta a avut loc.
Abrau-Dyurso: un loc în loc de sat și multă șampanie
Lacul cu o legendă tristă de dragoste, munți, șampanie – o vacanță într-un loc unic din apropiere Novorossiysk ar putea rămâne adânc în memorie.
Cândva, potrivit legendei, în locul acestui lac exista un sat, în care trăia o fată pe numele Abrau. Abrau se îndrăgostise de păstorul Dyurso. Părinții bogați ai fete nu le-a fost pe plac această relație. Însă la acea vreme Dumnezeu deja se supărase pe săteni și locuitorii s-au prăbușit sub pământ, aici formându-se un lac. Cei doi îndrăgostiți era în păduri și s-au salvat. La revenire, Abrau a izbucnit în lacrimi (iar din aceste lacrimi s-a format un pârâu) și a decis să se înece din cauza tristeții. Însă nu a putut, ci a fugit pe apă în brațele păstorului.
Acum împrejurimile lacului reprezintă un loc minunat pentru întâlniri. Aici, spre exemplu, puteți coborî în subsolurile fabricii de vinuri spumoase, să aflați despre secretele preparării acestei băuturi, iar cel mai important – să o gustați.
