MOSCOVA, 13 feb – Sputnik, Maria Selivanova. În Veliki Ustyug, e Ded Moroz, în Mîșkina – șoarecele (“mîș”), în Kașin – terciul (kașa). Locuitorii orașelor unde nu au fost promovate atracțiile turistice istorice și culturale au inventat personaje neobișnuite sau chiar au inventat niște legende. Unde poate fi confecționată o potcoavă, unde poate fi mângâiat un cal Tîgîdîm, unde poate fi pus un șoarece în portmoneu, aflați în materialul publicat de RIA Novosti.
În vizită la surugiul Gavril
În regiunea Iaroslav sunt “atestate” peste 12 personaje inventate și din povești. Datorită acestora și ingeniozității localnicilor de aici numărul turiștilor și a locurilor de muncă este creștere în fiecare an.
Spre exemplu, orășelul Gavrilov-Yam este vizitat pentru muzeul surugiului. “Una din semnificațiile cuvântului “yam” este stația poștală”, explică cum s-a născut ideea Galina Bilyalova, reprezentantul Centrului local de artă populară.
Un actor, care îl prezintă pe surugiul Gavrila, care ar fi locuit aici, invită oaspeții în casă. El le arată obiectele de uz casnic vechi, hamurile, le propune vizitatorilor să meargă cu sania, căruță sau careta, să mângâie caii și chiar ajută la confecționarea unei potcoave.
În Rostov Veliki vizitatorii sunt aduși la muzeul reginei-broască. Băieților li se propun ghicitori, să tragă din arc, fetele sunt învățate să împletească cozi, iar apoi le vor propune tuturor covrigi cu preziceri. Suvenirile pot fi confecționate pe loc – prin colorarea broaștelor sub formă de magnet.
În muzeul poveștilor din satul Kokuboi oaspeții sunt întâmpinați de o tânără costumată în Maria-Iskusnița (similară Ilenei Cosânzene n. tr.). Ea le prezintă diverse meșteșugării, ordonează scrisorile adresate de copii lui Baba-Yaga (Baba Hârca), le povestește istoria înființării muzeului. Bătrâna și ajutorul ei, Lesovik, se află în pădurea din apropiere, într-o adevărată bojdeucă cu picioare de găină.
În Kokuba există și o piatră din povești – un indicator care arată distanța până la locul în care se află eroii legendelor și reședința din pădure al ursului din Yaroslav, Mihail Potapîci. Un artist într-un costum de fiară organizează un concurs de tragere a corzii, tragere din arc, lupte cu saci.
Locuitorii satului Ermakovo, raionul Rîbisnk, consideră că Kurocika Ryaba (Găinușa fermecată) a ouat oul de aur anume aici. În cinstea ei a fost ridicat chiar și un muzeu. În expoziție pot fi văzute haide tradiționale țărănești, vase vechi de bucătărie, fuse, oglinjoare, opinci și figurinei găinilor din diverse materiale.
Calul Tîgîdîm și Sivka-Burka (cai din povești) locuiesc în satul Tîgîdîm, construit pentru turiști în raionul Poșehonski. Oaspeților li se propune vizitarea muzeului budei și să afle istoria apariției toaletelor în Rusia. Sunt învățați să calculeze cu abacul, să cântărească marfa cu balanța și să completeze registrul mărfurilor într-o dugheană – supermarketul secolului XIX, să se culce într-un stog de fân.
Șoarecele în portmoneu
În Mîșkino este cinstit șoarecele. Rozătoarei îi este dedicat un muzeu, iar oaspeților li se relatează istoria cneazului Fiodr Mstislavki, care a trăit în secolul XII-lea.
S-a culcat el într-o bună zi pe un mal înalt al râului Volga și a fost trezit de un șoarece care i se urcase pe față. De la bun început cneazul s-a supărat, apoi a văzut un șarpe veninos care se apropia de el și a înțeles că dacă nu era rozătoarea, șarpele l-ar fi mușcat. Pe locul în care a fost salvat, cneazul a ordonat ridicarea unei capele, în jurul căreia s-a format și satul.
“Inițial a fost vorba doar de o legendă, apoi a fost înființat unicul muzeu al șoarecelui. Aici vin vizitatori de peste tot, au fost deschise hoteluri, cafenele, sunt vândute diverse obiecte cu imaginea rozătoarei. Cel mai popular suvenir este șoarecele de portmoneu, care aduce bani”, povestește șeful centrului de informații turistice, Svetlana Alexeeva.
Reiese că șoarecele salvează toată lumea – peste o treime din orășeni lucrează în domeniul turismului.
Unde trăiește Ded Moroz
În Veliki Ustyug, un oraș cu o populație de 32 de mii, anul trecut a fost vizitat de 400 de mii de turiști.
Ded Moroz (o variantă a lui Moș Crăciun n. tr.) îi invită pe toți oaspeții în palatul lui, unde le arată cărțile poștale de revelion, le prezintă pădurea din jur. Tot aici poate fi expediată o felicitare prin poșta lui, poate fi vizitată fierăria și grădina zoologică, făcută o plimbare cu sania trasă de cerbi.
În Muzeul Jucăriilor de Revelion sunt prezentați pomuri de Crăciun în straiele diverselor epoci.
“În ultimii ani în oraș au apărut zeci de cafenele și restaurante. Construcția câtorva hoteluri e o adevărată explozie. Au apărut sute de locuri de muncă”, povestesc reprezentanții departamentului cultură și turismului din regiunea Vologda.
Gustați “kașa” în Kașina
Brandul “Kașa” (terciul n. tr.), pe de o parte, ar părea foarte logic pentru Kașin, pe de altă parte puțini locuitori l-au acceptat în prima etapă, explică autorul expoziției Muzeului terciului și tradițiilor terciului, Alexei Stolyarov. În realitate, denumirea orașului provine de la cuvântul fino-ugric “kașina” – un râul acoperit de stuf.
În muzeul, deschis în 2014, se povestește cum se mânca în trecut în Rusia. Tot aici are loc și festivalul anual al terciului, iar cafenelele și restaurantele locale se întrec în cele mai originale rețete.
“Nu doar numărul turiștilor crește, dar și structura lor”, explică Stolyarov. În trecut, eram vizitați mai des de pelerini, care se închină la moaștere Sfintei Anna de Kașin, iar acum vin tot mai multe familii cu copii”.
Cum funcționează totul
Pentru a atrage turiștii cu un brand inventat, acesta trebuie să corespundă unor condiții strictive.
În primul rând, orașul trebuie să se asocieze clar cu ceva (cum ar fi Kostroma cu Snegurocika, Alba ca Zăpada).
Există și exemple negative. “În secolul XIX săpunul de Șuie era foarte cunoscut. Tentativa recentă de a prezenta turiștilor Șuia ca o capitală a săpunului nu a avut succes, vizitatorii orașului nu au astfel de asociații, chiar dacă există un muzeu al săpunului, este organizat un festival”, a explicat directorului pentru excursii a unui operator touristic, Svetlana Potapova.
În al doilea rând, brandul trebuie să fie unul pozitiv. “Chiar dacă este vorba de Zmei Gorînîci (Lau-Balaur), acesta trebuie să fie bun și ironic”, a adăugat expertul.
În al treilea rând, trebuie să luăm în considerație specificul local. Astfel, un erou din povești va corespunde mai bine unui oraș vechi, însă pentru un oraș contemporan trebuie căutată o altă idee.
