MOSCOVA, 9 dec – Sputnik, Ivan Danilov. În ajunul întrevederii “Alianței petroliere” în formatul OPEC+ la Viena, susținătorii teoriei potrivit căreia în Rusia totul e rău și va fi și mai rău aveau anumite speranțe. Acestea erau legate de presupunerea că schimbările politice interne, geopolitice și a conjuncturii financiare în statele din Golful Persic, mai întâi de toate în Arabia Saudită, vor face imposibilă orice influență a Alianței asupra pieței petrolului.
Drept un argument în susținerea unor astfel de așteptări au fost enumerați câțiva factori. Unul din ei a fost invocat deschis de oponenții noștri occidentali, altul a circulat pe culoare. În primul rând, presa occidentală, căreia i s-a alăturat o multitudine de analiști financiari, a promovat deschis teza că după oferta publică inițială de acțiuni ale companiei petroliere de stat saudite Saudi Aramco, Riadul va avea o motivație în plus să-și trădeze colegii din OPEC+, inclusiv Rusia. Pur și simplu, pentru a-și majora propria producție de petrol, pentru a-ș asigura aprecierea acțiunilor companiei și pentru a-și spori capitalizarea de piață.
Drept exemplu tipic al unei astfel de logici am putea reda citatul din materialul Bloomberg, intitulat “Listarea la bursă a acțiunilor Aramco oferă Arabiei Saudite un motiv pentru a extrage mai mult, nu mai puțin petrol”.
“Cea mai bună metodă prin care regatul Arabiei Saudite și-ar putea spori atractivitatea în vânzarea secundară a acțiunilor este majorarea veniturilor și profitului. Acest lucru, probabil, presupune creșterea producției (de petrol). (…) Acum, când Audi Aramco, în sfârșit va deveni o companie listată la bursă, va fi nevoită să acționeze ca o companie publică. Acest lucru înseamnă că prețurile la acțiunile gigantului petrolier de stat vor constitui principalul factor de care se vor ghida conducătorii și acționarii. (…) Acum (când toată atenția este îndreptată) asupra prețurile acțiunilor și optimizarea fluxurilor financiare, monarhia poate obține câștiguri prin vânzarea acțiunilor, iar Aramco are toate motivele să-și majoreze veniturile și profitul pe termen scurt. Cea mai bună cale este creșterea producției de petrol. Acesta este, de facto, liderul OPEC, și ne-am putea aștepta ca noile stimulente să-i influențeze preferințele în cadrul acțiunilor viitoare ale OPEC”, ne anunță portavocea sectorului financiar american.
Dacă am fi să tratăm situația cinic și să-i suspectăm de rea intenție pe jurnaliștii americani, atunci i-am putea acuza de niște stereotipuri toxice. Doar așa ne putem explica dorința de a vedea conducerea saudită atât de incompetentă, încât ar prefera o îmbunătățire pe termen scurt a rezultatelor financiare (mai ales că acest lucru nu se va întâmpla), în schimbul unor câștiguri pe termen lung. Cu atât mai mult, când e vorba de „a inunda piața cu petrol ieftin” pentru eliminarea extracțiilor de șist, neprofitabile din punct de vedere economic – o astfel de tentativă a existat în trecut și Riadului nu i-au fost deloc pe plac rezultatele.
De asemenea, trebuie luat în calcul un alt moment important. S-a încercat listarea acțiunilor Aramco la bursele din Londra și New York, însă riscurile sancțiunilor, arestul activelor saudite (prin așa-numitul act NOPEC, care ar putea permite confiscarea tuturor acțiunilor la care ar avea acces americanii) și alte complicații politice au dus la listarea hârtiilor de valoare la bursa saudită. La aceasta, preponderent, au participat cetățenii locali, precum și fondurile de investiții din statele Golfului Persic și Asiei de Sud-Est. Investitorii americani și britanici au rămas în afară, iar presa occidentală, în contextul valului “nebuniei verzi” și luptei împotriva schimbărilor climatice au acționat în așa fel (chiar dacă nu în mod direct), încât banii occidentali să nu ajungă la compania saudită. Pe acest fundal ar fi fost straniu dacă Riadul ar fi urmat logica dușmanilor săi în activitatea alianței OPEC+ Rusia.
Cea de-a doua speranță constă în declanșarea unor conflicte diplomatice, scandaluri și complicații în activitatea OPEC+. Aceasta era legată de schimbarea în Arabia Saudită a ministrului responsabil de petrol și de negocierile cu Rusia, iar orice schimbare politică în statele partenere ale Rusiei întotdeauna naște în sânul comunității de experți și jurnaliști din Occident o speranță: noii conducători, în sfârșit, vor vedea că nu trebuie să colaboreze cu Rusia. În practică totul se întâmplă invers, ceea ce-i surprinde și miră pe cei care sunt obișnuiți să trăiască într-o „bulă informațională”, în care Rusia „moare”, economia ei este „ruptă în bucăți”, iar statul rus se află într-o „izolare diplomatică”.
Publicația financiară The Wall Street Journal redă impresiile surselor ei despre dialogul ruso-saudit la întrevederea de la Viena: “A doua zi prințul Salman bin Abdulaziz al Saud și-a întrerupt întrevedere cu producătorii din nouă state, care nu fac parte din OPEC, (...) pentru întâlnirea bilaterală cu colegul său rus Alexandr Novak. Potrivit sursei, aflați în sala OPEC, cei doi au încercat să depășească divergențele în privința liberalizării (producției rusești de gaz) condensatului și evaluarea independentă a producției ei de către Rusia. Când au revenit, zâmbeau”, a declarat sursa.
Se pare că rezultatele negocierilor au fost pozitive pentru Rusia. Decizia Alianței de a reduce producția cu 500 de mii de barili pe zi a devenit o surpriză pentru mulți analiști, însă aceasta a fost una logică: trebuie menținut nivelul prețurilor în primul semestru al anului 2020, tradițional complicat pentru petrol. “În ceea ce privește Rusia, din această cifră (a limitărilor OPEC+ n.a.) de reducere a producției (...) va constitui 70 mii de barili, adică cota noastră va constitui 300 mii de barili (pe zi) în primul semestru”, a explicat Alexandr Novak jurnaliștilor.
A se compara: reducerea benevolă a producției (adică, suplimentar la cota existentă) de către Arabia Saudită este de 400 mii de barili pe zi.
Ultima speranță a celor care vor să vadă “un petrol la 20 de dolari pentru un baril” și satisfacția de a vedea probleme economice în Rusia de pe urma diminuarea veniturilor din exportul” se reducea la teza că “tot ce ar putea reduce OPEC+ Rusia, vor produce companiile americane, care vor prelua de la Rusia și OPEC cotele de pe piață și vor prăbuși prețurile la petrol”.
Pe de o parte ne-am putea întreba: dacă situația petrolului de șist este una bună, companiile de șist falimentează una după alta, în timp ce prețurile la acțiuni și obligații scad, chiar dacă bursa de valori americană crește ca pe drojdii și înregistrează noi recorduri? Pe de altă parte, am putea oferi cuvântul companiilor de șist și să ascultăm ce spun managerii și acționarii acestor întreprinderi, care se află chiar în Texas, epicentrul “revoluției de șist”.
Postul de televiziune canadian BNN Bloomberg anunță: petroliștii din Texas, specializați pe noile sonde din zonele neexploatate, după ce timp de mai mulți ani dădeau ochii peste cap când auzeau opiniile scepticilor față de extracțiile de șist, acum spun că analiștii globali subapreciază seriozitatea încetinirii creșterii sferei (de șist). Agenția energetică internațional din Paris și Administrația Informației Energetice (Energy Information Administration) de la Washington în continuare prognozează creșterea durabilă a producției în SUA anul viitor, în pofida situației dezastruoase pe teren. Aceste prognoze contrazic atmosfera din Texas, căreia îi revine aproximativ o jumătate din volumul producției de petrol în SUA. Producătorii se plâng de insuficiența finanțării, resursele s-au diminuat, față de ofertele publice (acțiuni și obligații ale companiilor n.a.) nu există niciun apetit. Acest lucru face ca scăderea să devină mult mai continuă decât cele anterioare”.
... Să concluzionăm. Cel mai probabil, în noul an miniștrii saudiți și ruși ai Energeticii, care se vor întâlni în mai multe rânduri la sediul OPEC+ din Viena, vor avea motive în plus pentru a zâmbi, iar oponenții cooperării ruso-saudite vor avea noi motive de tristețe și supărare.
