De Ivan Danilov
“Avem un document foarte bun care conține variantele de acțiuni care pot fi întreprinse în relațiile SUA și Rusia”, a declarat Abrams pentru BBC News.
„Există multe lucruri pe cale le putem realiza din punct de vedere economic, din punct de vedere al sancțiunilor. În listă sunt incluse mai multe chestiuni. În acest fel, rușii vor avea de plătit un preț”, a declarat oficialul american. Revista americană Newsweek titrează: “Abrams și-a exprimat nemulțumirea față de faptul că Rusia sprijină regimul (lui Maduro n.r.) în special în legătură cu sistemul “sol-aer S-300, care ieșise din funcțiune, în contextul unor problemelor legate de întreruperea curentului electric, agravate de insuficiența de combustibil din cauza unor restricții economice ale SUA”. Potrivit reprezentantului permanent al Departamentului de Stat al SUA pentru Venezuela, decizia finală în privința sancțiunilor din cauza Venezuelei va fi luată de secretarul de stat, Mike Pompeo, subliniind că „niciun oficial din cadrul administrației nu are vreo urmă de îndoială că vom reuși să forțăm (Rusia n.r.) să plătească pentru acest lucru”.
Din toate aceste declarații se poate ajunge la concluzia că diplomatul american a fost trimis într-un turneu media special pentru a explica întregii lumi că susținerea Venezuelei nu va rămâne fără urmări pentru Rusia, ruși și conducerea Rusiei. În toate materialele publicate în presa occidentală figurează anume teza inevitabilității unei răsplăți și unui preț înalt, ceea ce înseamnă că cei de la Casa Albă au ars toate podurile și nu mai pot bate în retragere fără să-și afecteze imagina. Administrația Trump va fi nevoită să demonstreze prin fapte că orice cuvânt al Washingtonului are o valoare.
Merită să atragem aici o atenție asupra măsurilor de ordin diplomatic și a sancțiunilor la care ar putea să recurgă SUA pentru pedepsirea Rusiei, pentru îndrăzneala de a-și apăra interesele din America de Sud.
Cel mai evident răspuns ar putea deveni sancțiunile care au mai figurat anterior în proiectele de lege americane, îndreptate spre descurajarea Rusiei, precum și în sancțiunile legate de situația din Ucraina și „cazul Skripal”. Washingtonul ar putea introduce restricții împotriva unei sau câteva bănci ruse de stat, precum și să creeze niște impedimente pentru investitorii americani care și-ar dori să cumpere hârtii de valoare de stat rusești. Aceste măsuri ar putea viza atât obligațiunile nou emise (în ruble sau valută), dar și toată datoria de stat a Rusiei.
Indiscutabil, în cazul unor acțiuni atât de radicale, prima reacție a piețelor financiare va fi una extrem de negativă, însă pe termen lung eficiența acestora ar putea ridica mai multe semn de întrebare. Asupra acestui lucru a indicat în mai multe rânduri Ministerul Finanțelor al SUA, inclusiv în scrisoarea expediată senatorilor și congresmanilor, care acum câțiva ani cereau introducerea unor astfel de măsuri împotriva Rusiei. În primul rând, dacă restricțiile vor viza exclusiv investitorii americani, vor avea de suferit doar ei, în timp ce concurenții lor europeni vor continua să investească în instrumentele rusești ai datoriei de stat. În al doilea rând, presiunile asupra bugetului rus (care spre deosebire de cel americani nu depinde împrumuturi permanente) și asupra economiei rusești vor fi relativ restrânse și (așa cum recunoaște și Ministerul Finanțelor în raportul lui oficial) astfel de restricții vor afecta piețele financiare internaționale în ansamblu. În al treilea rând, o parte semnificativă a tranzacțiilor de pe aceste piețe financiare, într-o formă sau alta, sunt efectuate prin intermediul structurilor offshore, care vor fi utilizate la maxim pentru evitarea sancțiunilor. Dacă se va încerca organizarea unui blocaj total împotriva sectorului financiar rusesc după modelul celui aplicat împotriva Iranului, cu utilizarea unor “măsuri secundare” împotriva companiilor și băncilor non-americane, care sunt gata să lucreze cu structurile și instrumentele financiare rusești, atunci vor apărea câteva probleme majore de alt gen. În primul rând, tentativa de contracarare a acțiunile structurilor europene va provoca o reacție extrem de negativă a Uniunii Europene, care a creat deja un mecanism special pentru evitarea sancțiunilor împotriva Iranului. În al doilea rând, o eventuală introducere a „schemei iraniene” va lipsi Washingtonul de argumente atunci când va avea nevoie de contracararea anumitor acțiuni ale Rusiei în alte regiuni ale planetei, odată ce nu vor mai avea la dispoziție măsuri pe care le-ar putea adopta și Washingtonul va fi nevoit să se confrunte cu o situație neplăcută despre care vorbise președintele rus:
“Uneori mă gândesc că ar fi bine pentru noi ca acei care vor să introducă niște sancțiuni, să le introducă toate sancțiunile pe care le-ar putea introduce, cât se poate de rapid. În acest fel, am avea mâinile dezlegate pentru apărarea intereselor noastre naționale prin toate mijloacele pe care le-am considera cele mai eficiente”, a spus Putin într-un discurs rostit în cadrul forumului “Russian Energy Week”.
E puțin probabil ca Washingtonul să fie tentat să afle la ce “măsuri mult mai eficiente” a făcut aluzie liderul rus.
Variantele legate de embargo la petrol și gaze (așa cum e în cazul Iranului) sunt mai puțin probabil și mult mai destructive pentru SUA. Interdicțiile dure americane deja vizează două mari exportatori mondiale de petrol – Iran și Venezuela și acest lucru are o influență majoră asupra prețurilor la petrol. În ultimele luni Donald Trump de două ori, public, prin intermediul Twitter, cu utilizarea unui limbaj specific (adică fără “vă rugăm” sau “mulțumesc”) a cerut OPEC (adică cartelul petrolier, în activitatea căruia Rusia joacă un rol cheie, în cadrul acordului OPEC+Rusia) să diminueze prețurile la petrol și să majoreze exportul.
De fiecare dată, Trump subliniază că economia mondială este foarte “vulnerabilă” și prețurile înalte la petrol o afectează. În aceste condiții orice acțiuni serioase împotriva sectorului petrolier rusesc ar putea provoca o creștere bruscă a prețurilor la petrol, fapt va aduce beneficii bugetului rusesc și va lovi foarte dureros economia americană, iar aceste suferințe vor fi lipsite de orice sens pentru că este imposibil să elimini de pe piața mondială un exportator atât de mare de petrol, precum este Rusia.
În final, administrația Trump trebuie să facă o alegere complicată: fie să adopte măsuri care ar putea fi dureroase și periculoase pentru SUA, fie să introducă niște măsuri simbolice care nu vor afecta economia rusă, însă vor reprezenta o răzbunare împotriva funcționarilor și militarilor ruși.
Nu este exclus faptul că situația din Venezuela a înfuriat Washingtonul în așa măsură încât ar putea să aleagă varianta “să-și taie craca în ciuda lui Putin”. Însă experiența arată că în astfel de cazuri Washingtonul optează pentru varianta “multă gălăgie fără măsuri serioase”.
