Editorial de Irina Alksnis
Motivul declarației FBI a fost adresarea liderului democraților din Senatul SUA, Chuck Schumer, care în urmă cu câteva luni și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu popularitatea din acest an a aplicației FaceApp, creată de Russian Wireless Lab.
Cei de la FBI au ajuns la o astfel de concluzie judecând după tipul de date colectate de aplicație, de politica de confidențialitate, dar și de ”mecanismele legal, la care autorităților ruse au acces în vederea obținerii informațiilor relevante, pe teritoriul Rusiei”.
Desigur, americanii nu iau în considerare asigurările date de companie cu privire la datele colectat, care nu sunt transmise unor părți terțe, prelucrarea fotografiilor sunt prelucrate în ”Cloud”, iar după 48 de ore acesta sunt șterse. Dar cum ar putea ca americnii să-i creadă pe ruși.
În același timp, ”frontul” rusesc nu este o prioritate pentru Statelor Unite, unde războiul digital ia turații tot mai mari. În comparație cu atacul lor asupra Chinei și Huawei, atacurile asupra sectorului IT din SUA arată relativ soft.
În prezent, chiar și cu francezii situația este mult mai tensionată. Într-o declarație dată publicității acum două zile, reprezentantul comercial al SUA constata că Parisul pune în aplicare politici discriminatorii împotriva companiilor digitale americane. Ca răspuns, Washingtonul ar putea impune taxe cu o rată de până la 100% pentru mărfurile franceze în volum de până la 2,4 miliarde de dolari. Piatra de poticnire este așa-numita taxă pentru Google, legea pe care Parlamentul francez a adoptat-o în vara acestui an.
Apropo, investigații similare au fost inițiate de americani în raport cu încă trei țări - Austria, Italia și Turcia.
Autoritățile franceze nu au rămas fără replică. Ministrul Economiei și Finanțelor a declarat că proiectul sancțiunilor americane este inacceptabil și a dat asigurări că în cazul în care vor fi puse în aplicare, UE este gata să ”riposteze ferm”. Nu putem trece cu vederea faptul că Parisul, fiind unul dintre liderii Uniunii Europene, intenționează să facă uz de puterea sa pentru a-și proteja interesele naționale, în cazul unui eventual război comercial cu Washington-ul. Este curios: ar putea, de exemplu, Lisabona, Bratislava sau alte capitale din „cel de-al doilea eșalon” din UE să aibă o abordare similară, dacă ar îndrăzni să provoace SUA? Desigur, există îndoieli serioase în acest sens. Cu toate acestea, disponibilitatea principalelor state europene de a se confrunta cu Statele Unite într-un domeniu atât de specific, precum este IT-ul, poate fi considerat un semnal foarte serios.
Internetul a întruchipat întotdeauna chintesența Occidentului ca sistem unde se combinau libertățile politice cu democrația, eficiența economică și progresul tehnologic. Orice restricții pe Internet erau automat etichetate drept autoritarism (sau chiar totalitarism), acestea fiind ridiculizate și tratate ca manifestări ale unei subdezvoltări economice și tehnologice profunde, fapt care și-au găsit expresia în glume despre cele „douăzeci și opt de site-uri din internetul nord-coreean”.
Acele glume și-au pierdut de mult timp actualitatea, și asta pentru că tot mai multe state sunt preocupate de suveranizarea propriilor zone de internet, inclusiv state considerate ”cu adevărat democratice”.
În prezent, experții evaluează eficiența, avantajele și dezavantajele experienței recente a Iranului, unde în noiembrie, în timpul acțiunilor de dezordine în masă, rețeaua globală a fost deconectată timp de o săptămână. Potrivit autorităților, economia națională a suferit un prejudiciu de 10,8 trilioane de riali (aproximativ 90 de milioane de dolari). Cetățenii, desigur, nu au fost deloc entuziasmați de faptul că au fost lipsiți de posibilitatea de a-și folosi resursele obișnuite, inclusiv aplicațiile de mesagerie instant. Dar serviciile vitale pentru funcționarea țării, inclusiv serviciile bancare și site-urile locale au continuat să funcționeze.
Însă cele mai importante servicii, necesare bunei funcționări a statului, inclusiv serviciile bancare și site-urile locale au continuat să funcționeze. Știrile despre suveranizarea internetului rusesc apar aproape zilnic. Luni, Vladimir Putin a semnat mai multe legi privind înăsprirea pedepselor pentru încălcarea prevederilor ce țin de stocare a datelor cu caracter personal și privind preinstalarea obligatorie a software-ului autohton pe gadget-urile puse în comerț. Mai mult, Kremlinul a catalogat acești pași drept ”activitate antitrust”, ca răspuns la învinuirile potrivit cărora astfel ”Rusia se izolează pe Internet”.
În esență, acesta este un răspuns pentru americani, care delimitează clar argumentarea de condamnare a politicii suveraniste în funcție de propria atitudine față de sistemul politic de stat al unei țări. În adresa Rusiei (precum și a Chinei și Iranului) în mare măsură se aduc învinuiri politice privind lipsa de democrație, iar francezii au de suferit în domeniul economic, deoarece aceștia persecută ”marile companii americane de tehnologie” ( în formularea lui Donald Trump).
Potrivit Moscovei, Rusia doar își protejează companiile autohtone de tehnologie împotriva concurenței neloiale din partea firmelor străine. Problema Statelor Unite în această situație este că încearcă să rezolve simultan două sarcini: să-și mențină pârghiile de control asupra rețelei globale și să le diminueze influența crescândă a concurenților străini, în cadrul acestui sistem tradițional.
Și nu contează dacă este este vorba despre un gigant IT din China, un dezvoltator rus de sisteme de protecție împotriva amenințărilor cibernetice sau o aplicație de divertisment de origine „incorectă”.
Problema este că aceste sarcini se contrazic între ele, și care necesită abordări principial diferite. Iar utilizarea lor simultană, desigur, contribuie la diminuarea eficacității per ansamblu. Iar purtarea concomitentă a unor ”operațiuni militare” în zeci de direcții contribuie doar la dispersarea puterii SUA, fapt care determină un efect opus celui scontat.
Apropo, este evident că nu ar trebuie să ne fie frică de suveranitatea internetului american, astfel încât autoritățile de peste ocean au ce să-și treacă la realizări.
