BUCUREȘTI, 29 nov – Sputnik, Georgiana Arsene. Șerban Iosifescu, președintele ARACIP, reacționează după recentele discuții privind debirocratizarea activității didactice.
Acesta susține că vede o reală presiune care are drept scop ”omorârea” răspunderii publice.
”Nici profesorul și nici școala să nu mai aibă nici un fel de răspundere pentru rezultatele învățării. Văd chiar justificarea ne-facerii prin birocratizare: ”nu mai am timp să mă pregătesc pentru lecții pentru că fac hârtii pentru ARACIP/inspectorat/director…” Deci birocrația este de vină pentru că ajung copiii în clasa a VIII-a fără să știe să scrie și să citească…”, a scris Iosifescu.
Acesta spune că, într-o școală ”ideală” pentru unii, aceștia ar putea cere bani publici fără să dea socoteală pentru ei. În schimb, dacă lucrurile ies bine, meritul ar fi al profesorului și al școlii. În schimb, dacă nu ies bine, de vină ar fi părinții, inspectoratul, Ministerul Educației sau ARACIP.
Iosifescu declară că el se opune categoric acestor tentative fiindcă oricine folosește banii publici răspunde public pentru banii utilizați, iar oricine oferă un serviciu public răspunde public pentru calitatea serviciului.
”Este lege și este bun simț. Ca urmare, școala (generic) trebuie să dovedească atât buna utilizare a banului public (atât cât este), cât și îndeplinirea misiunii instituției școlare, răspunzând, de exemplu, la câteva ”întrebări fundamentale””, a subliniat Iosifescu.
În primul rând, președintele ARACIP se întreabă dacă sunt cadrele didactice capabile să asigure starea de bine a copilului sau a elevului și care este măsura acestei capacități.
Sunt cadrele didactice din școală capabile să asigure obținerea de către copii/elevi a rezultatelor învățării așteptate, se mai întreabă sursa citată.
”Este managementul școlii capabil să asigure infrastructura, resursele, leadership-ul eficient pentru a susține cadrele didactice în obținerea și îmbunătățirea rezultatelor învățării și stării de bine ale copilului / elevului? Care este măsura acestei capacități?”, a notat Iosifescu.
Alte probleme ridicate de șeful ARACIP s-au referit la capacitatea managementului școlii de a-și îmbunătăți propria capacitate managerială - de planificare, organizare, monitorizare, evaluare - pentru a îmbunătăți permanent rezultatele învățării, starea de bine a copilului sau elevului, capacitatea profesională a cadrelor didactice și capacitatea instituțională.
De asemenea, Iosifescu pune întrebarea dacă managementul școlii este capabil să comunice sistematic și eficient cu beneficiarii de educație, cu alte instituții, cu decidenți și să implice efectiv comunitatea în activitățile școlii.
La fiecare problemă ridicată, Iosifescu a adăugat întrebarea referitoare la capacitatea de măsurare, mai exact cum ne putem da seama – concret – dacă obiectivele propuse au fost sau nu realizate și în ce măsură.
