Președintele ARACIP, Șerban Iosifescu, a prezentat, pe pagina sa de Facebook, un punct de vedere cu privire la acest subiect.
”Văd că lumea juisează când citește despre desființarea ARACIP, în contextul relansării (periodice) a ”legendei urbane” a birocrației impuse de ARACIP” – deși nimeni nu a dovedit că documentele cerute de ARACIP sunt create de ARACIP”, a scris Iosifescu.
Acesta a amintit de petiția prin care se cere desființarea ARACIP, adăugând că trebuie dovedită legătura dintre birocrație și instituția pe care o conduce.
Iosifescu recunoaște că este nevoie de schimbări la ARACIP, de standarde noi și de metodologii adaptate, pe care ai chiar încearcă, dar fără succes, să le producem, însă desființarea ARACIP ”din pix”, așa cum a fost desființat Institutului de Științele Educației, ar fi, în opinia sa, o greșeală.
Sursa citată și-a argumentat poziția prin aceea că, o dată cu desființarea ARACIP, s-ar reveni la situația în care clasele de la stat – cifră de școlarizare, filiere, profiluri, specializări, s-ar da ”din pix”, pe bază de afinități politice, simpatii personale și ”am absolvit și eu liceul xxx”, fără să existe vreo certitudine că există capacitatea de școlarizare și cerere.
De asemenea, Iosifescu spune că s-ar extinde, pe fondul existenței unei proporții însemnate de părinți derutați - care, în lipsa unei strategii naționale bazate pe evidențe și bune practici, învață ”parenting” de pe Internet -, grădinițele, centrele de zi, hub-urile educaționale, centrele de supraveghere copii, în general, ”alternativele educaționale” inițiate de mari ”specialiști” în educație, cu ”opera” constituită din laudă de sine, postări pe Facebook și interviuri din reviste ”glossy”, care funcționează în spații improvizate, fără condiții minime de siguranță, cu personal necalificat etc.
”Desigur, sub paravanul ”inițiativei private” și al ”antreprenoriatului educațional”, a completat președintele ARACIP.
Sursa citată a adăugat că, o dată cu desființarea ARACIP, s-ar pierde orice control asupra rețelei școlare și asupra fabricilor de diplome din învățământul postliceal.
Mai mult, s-ar pierde o bază de date și o cunoaștere comparativă a sistemului școlar pe care nici o instituție din România nu o are.
”Că Ministerul nu a folosit, până acum, această cunoaștere – este altă poveste. Așa că, aveți grijă ce vă doriți – s-ar putea să se realizeze...”, a subliniat Șerban Iosifescu.
