BUCUREȘTI, 29 oct – Sputnik, Georgiana Arsene. Eternele discuții despre mesajele purtate de învățătoare cu părinții elevilor de la clasă, în grupurile de Whatsapp, continuă să prezinte interes, mai ales că, de multe ori, aceste conversații provoacă reale conflicte.
Fostul inspector școlar general Liliana Romaniuc a povestit, într-o postare de pe pagina sa de Facebook, că lucrurile pot să decurgă și armonios, totul depinzând, însă, de cadrul didactic.
Romaniuc spune că a întrebat o mămică de școlăriță de clasă pregătitoare, despre experiențele de la școală.
”Iată ce răspuns am primit: ”Doamna învățătoare e minunată! La ședința cu părinții, doamna învățătoare a început: ”copiii sunt minunați, plini de iubire, empatici”. Ședințele nu sunt cu dramă. (…) Ne-a spus să fim un model… Să fim decenți, simpli și să vorbim cu respect mereu. Cu aceste vorbe, pe grupul de whatsapp e mereu liniște”, a scris Romaniuc.
Fostul inspector școlar general spune că schimbarea începe cu fiecare profesor, la clasa lui și că este posibil să se întâmple acest lucru.
Mai mult, Romaniuc este sigură că, dacă profesorii se vor schimba, părinții vor urma exemplul bun. Școlile, a mai precizat sursa citată, se transformă atunci când profesorii sunt oameni transformați, oameni care gândesc și acționează în paradigme diferite de cele din trecut.
”Transformarea școlilor începe cu transformarea profesorilor !”, a concluzionat Romaniuc.
Problema nu este atât de simplă pe cât pare din rândurile scrise de Liliana Romaniuc. Și aceasta pentru că nu avem o singură parte cu probleme – respectiv, cea a profesorilor – si una dispusă să se modeleze după dascălii care își schimbă comportamentul – respectiv, părinții.
Trebuie să existe cooperare de ambele părți și respect, în primul rând. Ori, ce ne facem cu situații în care dascălul este efectiv zdrobit de un părinte și nu se poate apăra ? Ce facem cu profesorii pe care elevii nu îi respectă ? E doar vina profesorilor ?
Profesorii nu pot și nu trebuie să suplinească, prin acțiunile lor, lipsa educației primită în familie de un elev. Datoria profesorilor nu este de a educa în egală măsură elevul și părintele. Desigur, prin puterea exemplului poate impune o anumită conduită, dar nu este suficient.
Nu există, din păcate, o soluție la această problemă. Cel mult, putem vorbi de adaptare, cooperare și respect, ingrediente care trebuie amestecate în așa măsură încât să ducă la rezultate optime, în centrul cărora să se afle interesul elevului și nu orgoliile adulților.
