BUCUREȘTI, 28 oct – Sputnik, Georgiana Arsene. Vorbim despre costul educației, deoarece Eurostat calculează cât se scumpesc serviciile din acest sector pe care statul le oferă cetățenilor săi, dacă ei ar trebui să plătească toate aceste servicii și nu ar exista subvenții.
Între 2010-2018, prețurile au crescut, în medie, cu 12 procente în Europa.
În România creșterea salariilor din Educație are impact direct asupra scumpirii serviciilor educaționale, salarizarea personalului fiind singura cheltuială în creștere din 2016 încoace, notează edupedu.ro.
Potrivit metodologiei Eurostat, serviciile de educație fac parte din grupa serviciilor de sănătate, educație și protecție social. Prețurile luate în calcul la stabilirea scumpirilor anuale pentru serviciile de educație sunt prețurile de achiziție ale bunurilor și serviciilor din sectorul de educație.
Dacă nu ar exista rambursări, acestea ar trebui plătite de consumatori.
Educația este asigurată, în România, gratuit de către stat, începând de la naștere și până la împlinirea vârstei de 18 ani, pe toată perioada învățământului obligatoriu și chiar și după, în unele cazuri.
Chiar și așa, în ultimii ani au existat mai multe rapoarte care au arătat că o familie are cheltuieli foarte mari pentru asigurarea celor necesare procesului școlar al copiilor.
Cel mai recent studiu al Fundației Friedrich Ebert Stiftung arată că rechizitele, manualele, serbările și excursiile, plus cheltuiala cu after-school-ul reprezintă un buget lunar de 545,8 lei pentru un copil.
În România, Guvernul cheltuiește cel mai puțin pentru Educație, comparativ cu Uniunea Europeană. Procentul cheltuit de Guvern în 2017 pentru acest domeniu a fost cel mai mic din perioada 1995-2017, conform celor mai recente date Eurostat.
În 2017, procentul din PIB cheltuit pentru Educație a fost de 2,8, cu 1,8 puncte mai puțin decât media Uniunii Europene.
Sursa citată menționează că Suedia și Danemarca au alocat cel mai mare procent al cheltuielilor guvernamentale pentru Educație, adică 6,8, respectiv 6,5. România face parte dintr-un grup de 6 state cu cheltuieli de sub 4% din PIB, format din Grecia, Italia, Slovacia, Bulgaria și Irlanda, fiind ultima din acest grup și din Uniunea Europeană. Anul 2017 este cel mai recent pentru care există date în statistica Eurostat.
În aceste condiții, nu putem avea pretenția unui învățământ calitativ și performant, pentru că nimic nu se poate realiza fără investiții reale și susținute în Educație.
În unitățile de învățământ din România hârtia pentru imprimantă, tonnerul și chiar imprimanta sunt asigurate de părinți, la fel săpunul sau chiar hârtia igienică. Nu mai vorbesc de faptul că sute de școli nu au laptop sau tablă inteligentă, în condițiile în care pentru unii elevi cornul primit prin programul ”Laptele și cornul” reprezintă sursa de hrană zilnică.
Avem, așadar, foarte multe ”găuri” care nu mai pot și nu mai trebuie să fie peticite, ci umplute și netezite. Dar vom reuși ?
