Statul nostru, la fel ca și altele, rostogolește datoria care ajunge la scadență, adică împrumută din nou pentru a achita datoria veche plus dobânda. Dacă dobânda crește, cu atât urcă și necesarul pentru noi împrumuturi, notează profit.ro.
Facem precizarea că, la împrumuturile luate pentru rostogolirea datoriei vechi se adaugă și cele pentru acoperirea deficitului bugetar.
Sursa citată susține că România acumulează datorie publică în contextual în care guvernele ultimilor 30 de ani nu au fost capabile să construiască infrastructura necesară dezvoltării țării și nici să asigure servicii decente în sănătate, învățământ sau siguranță publică.
România a trecut, după criza din 2009-2011, prin mai mulți ani de consolidare fiscală, în care Executivul a redus deficitul bugetar, însă, la sfârșitul lui 2016, Guvernul a renunțat la prudența fiscală, motiv pentru care deficitul bugetar s-a situat la nivelul de 3%. Pentru anul în curs, Guvernul prognozează același nivel al deficitului bugetar.
Acest prag de 3% este foarte important, fiindcă, în cazul în care, în acest an, deficitul bugetar va depăși 3%, piețele financiare ar putea considera că Executivul de la București a pierdut controlul. Din acest motiv, costurile de împrumut ar putea urca și mai mult.
Cu cât România are nevoie să împrumute mai mult și devine mai riscantă pentru banii investitorilor, cu atât dobânzile tind să crească.
Profit.ro menționează că la deficitul bugetar se adaugă și deficitul de cont curent, în creștere accelerată din cauza importurilor semnificativ mai mari față de exporturi.
În perioada menționată – septembrie 2016-septembrie 2019 – cursul euro a crescut de la 4,4506 lei/euro la 4,7320/euro.
