Motto: ”Nu există decât un pas
de la fanatism la barbarie”
Denis Diderot
O reflecție dureroasă – ”România fără suflet îl merită pe hainul Klaus Iohannis!”. Gândul îi aparține jurnalistului sibian Marius Albin Marinescu, fondatorul publicației ”Justițiarul” - și, în același timp, primul care a tras semnalul de alarmă – arătând cine este cu adevărat primarul Sibiului, actualul președinte ”german”.
Am pus cuvântul german în ghilimele, deoarece, vorbind germana de la vârsta de 3 ani, am crescut în admirația marii culturi și a eroicului spirit german – aspecte care nu au nicio legătură cu Iohannis. Cum nu au avut nici cu Hitler, accidentul sinistru al marii națiuni.
Desigur, nu-l compar pe Iohannis cu Hitler… Și nu voi compara cu ceva suferințele cauzate de Hitler – este imposibil să faci comparații sau paralele cu Holocaustul! Pur și simplu, ideea de Holocaust nu poate fi compatibilă cu concepția și spiritul românesc, deci nu se poate face o comparație a imensei suferințe a evreilor folosind limba română.
În dumnezeiasca limbă română se poate doar plânge și exprima respectul infinit pentru acea tragedie inegalabilă!
În schimb, hula, da, hula a fost o formă de marginalizare a unui segment al societății pe care Hitler la crescut ca bază a celui mai cumplit act criminal din istorie – iar Iohannis a încurajat și el o formă de blam, chiar de hulă!
Și da, aici accidentul penibil din prezent, aduce cumva – păstrând proporții – cu debutul accidentului de atunci. Și mai există o temă prezentă atunci și acum, despre care merită să discutăm – promovarea fanatismului imbecilizator.
În monstruoasa sa lucrare-program, ”Mein Kampf”, Hitler alocă un capitol special ”Evreului”, definind evreii ca principala sursă a tuturor relelor; Hitler a menționat ”evreul” în fiecare discurs al său, indiferent de ocazie și de domeniu. Ținta desemnată a fost preluată cu bucurie de o populație dezorientată și manipulabilă, iar radicalizarea, explozia fanatismului, a fost următorul pas al (aparatului de manipulare al) lui Hitler.
Iohannis a venit la putere pe o platformă anti-PSD, care în scurt timp a trecut de la ținte nominalizate, la ”pesediștii”. Deci, la un larg segment al societății, care a început să fie blamat, insultat într-un mod pe care îl mai regăsim doar în perioade sinistre ale istoriei. Chiar hulit – pentru că oribilele atacuri au primit binecuvântarea unor lideri spirituali ai noului fanatism (Liiceanu, Șora…).
La fel ca în discursurile lui Hitler, în cele ale lui Iohannis segmentul blamat e prezent peste tot; ”pesediștii-ăștia” a devenit laitmotivul lui Iohannis, elementul vinovat de tot și de toate – pe care îl acuză indiferent de ocazie și de domeniu, hrănind un fanatism vizibil!
Spun cu toată seriozitatea: fericiți cei ce nu sunt conectați la Internet, mai ales cei care nu sunt în rețeaua de „socializare” Facebook! Ar vedea cât de înspăimântătoare este fața fanatismului susținut de Iohannis!
Revin cu asemănările; evreii luptaseră în primul război mondial în armata germană, săvârșind acte de bravură, medaliate și lăudate în presa vremii; după numai câțiva ani, ei devin ”pericolul național” pentru fanaticii lui Hitler – care după alți câțiva ani cuceresc puterea având ca ideologie pericolul evreiesc! Evreul, fostul erou, a devenit - absurd, nemeritat! - simbolul speculei, al corupției umane și de stat, obstacolul dezvoltării poporului german!
Acum câțiva ani, PSD și PNL au luptat împreună contra lui Traian Băsescu și a sistemului său; atunci pesediștii erau buni! După numai câțiva ani, au devenit ”pesediștii-ăștia”, adică pericolul național, simbolul corupției de stat și umane, obstacolul dezvoltării României.
Sigur, veți spune pe bună dreptate, cei de acum, Iohannis și ai lui sunt niște personaje de râs, nu se poate ajunge la nenorocirile de atunci. De acord, așa cum am spus nimic nu se poate compara cu demența criminală a lui Hitler și ororile perioadei de atunci. Dar, nu neglijați că mințile slabe, odată ajunse la putere, capătă accente monstruoase, chiar dacă ridicole!
Cum altfel poți fi, dacă nu de o monstruozitate ridicolă, atunci când dai curs unor insulte triviale adresate unui segment masiv al populației pe care o prezidezi?! Sau când sunt atacați, agresați pe stradă magistrați, demnitari sau chiar oameni simpli?!
Și cine face asta? Indivizi fanatizați, de calitate intelectuală (și psihică!) jenantă – iar tu, președintele statului, te fotografiezi cu ei?! Nu este asta ”monstruozitate ridicolă”?
În plus, să nu uităm și de mințile ciudate ale celor care ”creează” strategii de ”imagine” și electorale; este bine cunoscută fascinația acestor ”oameni din umbră” pentru modele istorice controversate sau chiar damnate – iar propaganda lui Hitler este în continuare considerată una dintre cel mai succes din istorie, chiar dacă este vorba de un succes al diavolului!
Poate exagerez, dar mai atrag atenția la o asemănare: convingerea populației germane de necesitatea unor măsuri dure s-a făcut prin episodul – sau punerea în scenă – a arderii Reichstag-ului. Iohannis a avut episodul arderii de la ”Colectiv”, după toate analizele gazetarilor o altă punere în scenă, în urma căreia a demisionat premierul PSD iar Iohannis și-a impus ”guvernul meu”.
Nu am avut ”nopți ale cuțitelor lungi”, dar am urmărit execuții prin presa care a primit informații din dosare sau a putut transmite arestări în direct, personalități în cătușe, condamnări etc. Adică execuții!
Rafalele ucigașe ale presei germane – și, din păcate, din presa țărilor apropiate ”spiritului” – erau îndreptate împotriva segmentului blamat. Ceea ce, păstrând proporțiile, am văzut și vedem și azi…
Repet – nu e vorba de o comparație cu suferința acelor ani – ci de o periculoasă asemănare de un ridicol monstruos a fanatizării unui segment și de blamare a altuia. Și de a readuce în memorie că fanatismul imbecilizant a produs orori fără egal!
Hitler a fost un monstru, dar fără fanatici l-ar fi dat până la urmă afară și din berăria din Munchen! Iohannis nu e un monstru – dar, din nou păstrând proporțiile, e monstruos ceea ce încurajează el.
Da, vreau să se înțeleagă clar – motivul demersului acestui editorial este condamnarea, în cel mai înalt grad a susținerii și întreținerea acestui fanatism, sau al oricăruia, a acestei imbecilizări agresive!
Mă uit la ”comunicatorii” lansați de propaganda lui Iohannis – cred că doar în vremea Anei și a lui Luca mai apăreau asemenea personaje inculte și de o agresivitate patologică! (deși pregătirea Anei Pauker era mult peste ceea ce vedem acum în preajma lui Iohannis - poate da mărturie și consilierului ei, Mihai Șora).
Ce sunt urletele bolnave ale președintelui PNL (!!!) Orban – ”Ciiiine este generalul pentru care merită să ne sacrificăm fiecare minut, fiecare picătură de energie și fiecare stop de sudoare?”. Fanatism în stare de internare!
Așa cum spuneam la început, sunt filogerman, așa cum a fost și mentorul meu la maturitate, Vadim, pentru care Germania însemna acel izvor inegalabil de genii ale artelor și filosofiei, sau acea putere generatoare de ordine și bunăstare a națiunii lui Bismarck, Friedrich cel Mare sau Ludwig al Bavariei. Mă doare că frumoasa și milenara limbă germană trebuie să poarte povara unor sintagme generate de un deceniu de fanatism!
La fel mă doare să văd cum istoria noastră, frumoasa cultură a discursului politic, sunt maculate de un fanatism imbecil – cu atât mai imbecil cu cât e fără motiv! Alegerile au fost libere, tabăra politică susținătoare a fanatismului a fost până de curând aliata celor blamați, este constituită din figuri la fel de ”corupte”, din ”baroni” la fel acuzabili!...
Acești imbecilizați nu realizează că șarlatani și haimanale agresive au ajuns să fie purtătorii lor de mesaj! Oare chiar nu sesizează nimeni pericolul?!
După mitingul civilizat de pe 10 august 2019, organizatorul, un medic stabilit la Londra, mărturisea că, unii dintre acești derbedei considerați ”lideri”, i-au spus în față: ”Mă piș pe revendicările diasporei, de ce nu ne-ai cerut nouă voie să organizezi mitingul?!”.
Aceștia sunt ”liderii” celor susținuți de Iohannis – și care la rândul lor susțin un asemenea președinte, completând cercul vicios. Și periculos!
Sunt oameni care au nevoie de ”vinovați” pe pâine, nu de soluții constructive, singurul argument pe care în respectă este ”execuția”! Și supunerea față de cuvântul ”Fratelui cel mare”, pe care îl respectă pentru putere – și pentru puterea de a pedepsi.
Așa a fost cu românii fanatizați ai anilor 30 - 40 față de Germania, așa a fost cu cei din deceniul următor față de URSS-ul lui Stalin – și așa e acum față de SUA. Adică puterea care a susținut-o pe Kovesi, Lazăr, Coldea și toate celelalte tentacule ale Sistemului care ”mânca” pe ”pesediștii-ăștia”.
Este foarte posibil ca indivizii aceștia fanatizați să fie baza electorală a unui nou ”establishment” - cu Iohannis președinte și gruparea sa în fruntea Guvernului și Parlamentului. Și a Justiției… ”independente” – că altfel vor ieși ”Abteilung”-urile în stradă și vor impune ”legea” și „Justiția”.
Da, deci așa ceva e foarte posibil - și asta e foarte periculos, iar paralela fanatizărilor nu e lipsită de sensul alarmei. Chiar e cazul să fim îngrijorați!
Ce putem face? În primul rând neintrând în cursa ”răspunsului cu aceeași monedă”. Pentru că asta înseamnă molipsire, îmbolnăvire. Soluția e oferirea alternativei – una serioasă – sau chiar unele. Altceva, nu există!
Pentru cei care-l susțin pe Iohannis, e mai greu. Se vor trezi ca nemții – când vor cădea de la mare înălțime, iar istoria îi va acuza. Totuși, a apărut și la ei o variantă de salvare – pe care deja unii ”lideri” o atacă deja; este vorba de suspomenitul doctor Tomescu, care a demonstrat că se poate manifesta politic civilizat. Că se poate vorbi în manifestarea politică publică fără ”muie” și fără spânzurători, ”penali” etc. Poate fi o soluție dar…
Până una alta, vă propun și eu două alternative – care ar putea salva România – și care ar putea reveni acum, pe fondul căderii PSD: socialismul suveranist și naționalismul luminat – nu plin de întuneric etnicist sau xenofob. Teme despre care voi scrie în alte editoriale.
Fac asta și cu speranța că voi putea demonstra că România mai are suflet. Și nu că ne îndreptăm către fanatism, deci către barbarie, așa cum avertiza marele Diderot.
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
Opinia autorului ar putea să nu reflecte neapărat și poziția Sputnik.
