BUCUREȘTI, 7 aug – Sputnik. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a ajuns în marea politică acum 20 de ani. Solicitați de agenția RIA Novosti, politologii au explicat ce calități și-a păstrat în toți acești ani șeful statului rus și cum s-au schimbat viziunile lui asupra lumii, asupra relației cu Occidentul și problemele cadrelor.
Pe 9 august 1999, președintele rus Boris Elțin a demis guvernul Serghei Stepașin, funcția de premier interimar fiind transmisă lui Vladimir Putin, care cu o zi înainte fusese numit prim-vicepremier. Candidatura lui Putin a fost propusă Dumei de Stat pentru confirmarea lui în funcția de prim-ministru, iar în aceeași zi Elțin l-a prezentat pe Putin drept succesor.
De la un anonim, la candidatul numărul unu
Potrivit lui Serghei Bespalov, cercetător la Institutului de Științe Sociale a Academiei Ruse de Economie Națională și Administrație Publică de pe lângă președintele Federației Ruse, numirea lui Vladimir Putin în calitate de șef interimar al guvernului și declarația președintelui Boris Elțin despre succesorul lui, din august 1999, au fost cu totul neașteptate.
“Desigur, Putin nu era un om cu totul nou, a ocupat niște funcții importante – a fost secretarul Consiliului de Securitate și șeful FSB. Pentru Elțin, care încerca să păstreze un echilibrul între forțele de ordine și structurile de forță, pentru a nu permite acestora să-și consolideze influența, faptul că a recurs la numirea unei persoane în ambele funcții înalte a reprezentat o manifestare a unei încrederi sporite față de Putin. Desigur, nu putem vorbi despre lipsa unor premise pentru numirea lui Putin, însă o astfel de decizie a fost cu totul neașteptată”, a spus Bespalov.
“Îmbinarea acestor factori a dus la sporirea popularității în decembrie 1999, când din momentul demisiei lui Elțin a devenit candidatul cu cele mai mari șanse în alegerile prezidențiale”, a spus Bespalov.
“Dacă în august 1999 nimeni din analiștii serioși nu credeau că Putin are șanse la victorie, atunci în decembrie a devenit clar că ceilalți candidați nu au nicio șansă. Cele patru luni au devenit cruciale”, a adăugat politologul.
Președintele speranțelor și urmașul echipei lui Primakov
Primul mandat al președintelui Putin, menționează toți experții, a fost unul din cele mai de succes, pentru că noul șef al statului a reușit să răspundă tuturor așteptărilor: a unit țara, a relansat economia.
Liderul “Grupului Politic de Experți”, Constantin Kalacev, amintindu-și de primul mandat al lui Putin, menționează că principalele obiective ale președintelui erau lupta cu tendințele separatiste, păstrarea unității țării, asigurarea creșterii economice.
“Putin era perceput atunci drept un om care este interesat de transformarea Rusiei într-un stat modern și democratic... În primul mandat el a fost un “președinte al speranțelor”, pe care le-a justificat. Cel de-al doilea mandat a fost un “președinte al rezultatelor”… Creșterea economică, separarea politicului de afaceri, a reușit să îndepărteze oligarhii de puterea politică, oamenii au început să trăiască mai bine, iar până la criza din 2008 țara a cunoscut o creștere economică”, a povestit politologul.
Potrivit lui Bespalov, în primii ani ai aflării la putere, un rol important în conducerea statului au jucat oamenii pe care Putin i-a moștenit de la echipa lui Elțin – prim-ministrul Mihail Kasianov și conducătorul administrației Kremlinului, Alexandr Voloșin.
“Acești oameni, indiferent ce am spune despre ei acum, au fost destul de eficienți în acea perioadă, spre exemplu, succesele în politica internă sunt legate de numele lui Voloșin”, consideră el.
Expertul a adăugat că un rol important în restabilirea economiei Rusiei l-a jucat guvernul lui Evghenyi Primakov, care a reușit să realizeze măsuri dure de stabilizare bugetară, asupra cărora au insistat anterior liberalii, în același timp au fost întreprinși pași spre susținerea sectorului real al economiei, industriei militare.
“Însă, promovând o politică bugetară austeră, Putin poate fi privit ca un continuator al guvernului Primakov... Chiar și fără o contribuție personală, totul nu ar fi funcționat și nu ar fi existat o ascensiune la începutul anilor 2000. Dacă la sfârșitul anului 1999 rezultatele pozitive puteau fi puse pe seama specialiștilor în tehnologii politice, tot ce a urmat ulterior este meritul lui Putin”, presupune analistul
Liberal și patriot
La etapa inițială, menționează Kalacev, Putin crea impresia unui om care împărtășește idei liberale. „Și acum împărtășește idei liberare, însă doar în sfera economică”, a explicat politologul.
“Pe atunci Putin era un lider tânăr, cu viziuni liberale, însă cu un anumit background, care nu se asocia cu liberalismul, din punct de vedere al Occidentului. Însă, dacă e să ne amintim de liberalismul rus, spre exemplu, de Pavl Miliukov, vom vedea că liberalii ruși erau patrioți sau chiar național-patrioți. Putin a încercat să îmbine liberalismul și patriotismul”, a adăugat el.
Bespalov a menționat și dorința lui Putin de a îmbina patriotismul și viziunile economice liberale. “Acest lucru se păstrează și astăzi. În această privință el, practic, nu s-a schimbat”, constată Bespalov.
În opinia expertului, Putin avea sarcina să îmbine măsurile dure cu necesitatea unei politici economice liberale, al cărei adept rămâne și astăzi.
“Din acest punct de vedere, acea plasare a economiștilor liberali în anumite poziții cheie și numirea reprezentanților structurilor de forță în conducerea unor regiuni și instituții, a fost o îmbinare organică”, a explicat politologul.
Vicepreședintele Asociației Ruse pentru Relațiile cu Publicul, Evghenyi Mincenko, a menționat că Putin a venit în marea politică ca un reformator liberal.
Pe de o parte el a menținut unitatea teritorială a țării, a făcut ordine, a limitat influența marilor afaceri, însă, pe de altă parte a încercat să restabilească relațiile cu Occidentul și să realizeze niște reforme care ar contribui la dezvoltarea economiei și ar stimula inițiativa privată”, a spus el.
Dacă a reușit să promoveze cu success niște reforme liberale, care au stimulat creșterea economică, totuși președintele nu a reușit să restabilească relațiile cu Occidentul și să facă Rusia parte a marelui Occident, menționează Mincenko.
“Aici nu e vina lui, ci a partenerilor noștri. În mare parte, acest lucru a provocat o dezamăgire a lui Vladimir Putin, care ideologic este pro-occidental”, consideră expertul.
Noi viziuni
Dacă viziunile liberale asupra economiei s-au păstrat în ultimii 20 de ani, atunci relațiile cu Occidentul au fost revizuite radical, menționează politologii.
“Putin presupunea că Rusia și Occidentul pot avea drepturi egale, pot fi parteneri deplini și multe probleme vor putea fi rezolvate prin relații personale cu anumiți lideri, pe care le-a știut să le cultive, demonstrând o politică reformistă și deschidere față de lume... Putin a întins mâna (partenerilor occidentali), însă această mână, în opinia lui, a rămas în aer”, consideră Kalacev.
Potrivit lui, odată cu discursul rostit la Munchen începe punctul de pornire pentru revizuirea multor idei de către președintele rus.
Politologul adaugă că ulterior mulți experți europeni și americani în relații internaționale și-au criticat propriile guverne pentru că nu au susțin la timp acea direcție, nu au acceptat relațiile de prietenie cu Rusia și au luat în considerație specificul țării.
În opinia lui Bespalov, pe lângă vectorului politicii externe a lui Putin, a suferit schimbări politica de cadre a președintelui.
“În ceea ce privește abordarea față de politica de cadre, aici s-au schimbat multe lucruri, chiar dacă atunci și acum s-a pus accentul pe oameni verificați, deseori pe reprezentanții structurilor de forță, acum observăm că se pune tot mai mult accentul pe tineri tehnocrați. Ultimul val al numirii noilor guvernatori este cea mai clară confirmare a acestui fapt”, consideră expertul.
