Imens mediatizat în aceste zile, Alex Cumpănașu a scos în evidență că procurorii, polițiștii și serviciile ar trebui să răspundă la întrebarea ce este cu toate aceste ”clanuri” și rețele care fac ce vor ele în România – și, iată, acțiunile lor criminale nu pot fi combătute de structurile statului.
Cu alte cuvinte, trăim într-o țară în care ”clanurile” sau rețelele” de crimă organizată fac legea? Cam așa se pare. Ori, este aceasta o situație care afectează siguranța națională? Cu… siguranță!
Aș merge mai departe – prin impotența demonstrată în cazul Caracal, dar și în altele scoase la iveală (doar!) de presă – cred că nu e vorba doar de siguranță, ci și de securitatea națională, deci da, este o situație în care te întrebi și în privința eficienței serviciilor.
Când vorbim de cazul Caracal, desigur că nu putem omite baza militară de la Deveselu, obiectiv de mare importanță, ”cheie a parteneriatului strategic”. Cum să credem că această zonă nu era supravegheată de servicii?!
Și atunci, să înțelegem că așa zisele rețele infracționale din zonă își desfășoară activitatea sub nasul serviciilor? Că răpesc și trafichează minore în cea mai păzită zonă din România?!
De fapt, da, așa se întâmplă – și cam așa ceva se petrecea în Rusia pe vremea lui Elțîn, înainte de venirea lui Vladimir Putin. Știu asta de la persoane din mediul de afaceri, dar și de la politicieni și jurnaliști ruși cu care am discutat.
Pe străzile metropolelor ruse se petreceau scene parcă scoase din filme – capii clanurilor mafiote treceau cu escorte formidabile, își afișau opulența în văzul lumii, iar traficul cu armament, persoane, resurse etc. erau în floare – mafia prospera, iar statul intrase în criză.
Culmea e că Occidentul și SUA îl încurajau pe Boris Elțîn, pentru că profitau și speculau slăbiciunea Rusiei.
Totul s-a schimbat când a venit Putin, cu o echipă fermă și un plan clar, cu orientare națională. Ce-i drept, Putin a sădit într-un teren fertil, fiindcă Rusia profundă va fi întotdeauna patriotică și credincioasă, rușii au cultul patriei, al istoriei și eroilor, sunt mândri de țara lor oriunde și în orice situație ar fi.
Personal, Putin avea un avantaj serios – o pregătire informativă de cel mai înalt nivel, așa încât, atunci când a luat o măsură, aceasta era perfect pregătită - și a fost mereu cu unul sau mai mulți pași înaintea celor cu care avea de-a face.
Propaganda anti-Putin generată de cercurile atlantiste îl numește ”dictator” și îl acuză de durități și de măsuri ”nedemocratice”. Dar, de fapt, Putin este întruchiparea a ceea ce ei numesc ”Intelligence”.
Putin este cât trebuie să fie de dur sau de ”soft”, de democrat sau de autoritar – adică exact cât îi recomandă, pentru fiece caz, excelenta pregătire informativă a problemei cu care se confruntă.
Dar, pe de altă parte, Putin este însă întotdeauna ferm, NU ezită niciodată, planul este acoperit cu mai multe soluții de avarie – însă are o singură țintă: victoria, succesul.
Să nu uităm - Putin este militar de elită și rus, adică este de două ori devotat țării sale, Rusia. Să ne întrebăm – (mai) avem noi așa ceva în politică – un român devotat României?.
Și Rusia a fost momită și vrăjită de vorbele Occidentului pe vremea lui Elțîn – exact la fel, cu asigurarea securității internaționale, cu cooperarea pe baza deschiderii totale – și da, Rusia s-a deschis, devenise ”sat fără câini”, pe când ceilalți, ”partenerii”, nu! Așa s-a ajuns… la situația gravă menționată - pe care au salvat-o Putin și echipa sa.
Lecția lui Putin e clară: Siguranța națională ți-o asiguri numai tu! Da, bun, tratatele internaționale militare sunt altă problemă, dar delăsarea internă, lipsa cronicizată a încrederii în autorități, astea nu le rezolvă străinii, ci numai tu însuți.
Putin a redat încrederea rușilor în autoritatea statului – și în ei înșiși, ca națiune. Și nu, Vladimir Putin nu este un Mesia, ci un patriot inteligent și devotat 100% țării sale.
În fine, Putin e un om care înțelege, lucid, prin atentă informare, economia capitalistă în paralel cu susținerea intereselor statului și ale populației – deci nu e nicidecum un habotnic al unei ideologii, ori ale unor vorbe goale de tip ”stânga” și „dreapta”, ”anticorupție” și alte formule isterizante de care ne-am săturat în România.
Concluzionând, da, situația din România seamănă cu cea din Rusia înainte de Putin, de fapt cu haosul prin care marea putere a trecut.
Noi avem însă șansa să ne trezim, să înțelegem ceva din experiența Rusiei
Și nu, nu poate fi vorba de a-l aduce pe Putin aici – pentru el Rusia e Alfa și Omega, cum pentru noi trebuie să fie România. Putin construiește un stat serios, capabil să reziste provocărilor de toate felurile. Noi ar trebui să facem la fel.
Da, România este în UE, da e în NATO, foarte bine, dar asta nu ne-a scutit de nemulțumiri. Oare de ce rușii, cetățenii unei mari puteri, sunt mulțumiți de Putin și de înșiși? Iar noi ne înjurăm conducătorii, statul, structurile, tradițiile și chiar pe noi înșine?
Simplu – indiferent de ce spun alții, Rusia lui Putin a căutat rezolvarea în ea însăși – și a reușit, în ciuda sancțiunilor internaționale, a provocărilor, a loviturii de stat care i-a întors țara soră, Ucraina, împotrivă.
Bun, Rusia e o mare putere, întindere, resurse și forță militară colosale - dar nici noi nu ne confruntăm cu rivalități și probleme specifice unei mari puteri! Deci avem căi interne de rezolvare… numai să credem în noi! Nu în alții!
Încă un aspect: indiferent de context, Rusia lui Putin nu stă cu mâna întinsă și spinarea plecată! (Nici Turcia lui Erdogan, nici Ungaria lui Orban, nici Polonia…) Oare noi nu am învățat că umilința și abandonarea suveranității deciziei ne-a adus numai necazuri?
PSD e nemulțumit că, în ciuda cedării suveranității (decizionale) Europa și SUA susțin Opoziția; dar și Opoziția e nemulțumită că, în ciuda susținerii orbești față de ”parteneri”, tot PSD ajunge la putere! Adică toți sunt nemulțumiți – dar nu văd un aspect: ”partenerii” joacă dublu!
De fapt, ”partenerii” nu fac decât ceea ce e firesc – vor să câștige cât mai mult! Faptul că pentru asta dezbină, că joacă ipocrit, pervers, e adevărat… dar nu ei sunt de vină că noi insistăm să ne prostim în continuare… pe noi înșine!
Închei cu o precizare, aviz criticilor: exemplul lui Putin nu e ”propagandă” - nici o țară nu s-a implicat mai puțin decât Rusia în treburile interne ale României. Nici măcar nu s-a reacționat când politicieni români sau mass media centrale au adus jigniri sau acuzații Rusiei, rușilor sau președintelui Putin.
Deci nu, Rusia nu face parte din categoria ”partenerilor” care își arogă dreptul de a interveni peste autoritățile române, de a da lecții sau a finanța organizații care să intervină în societatea românească, de multe ori provocând nemulțumiri cu tendințe anarhice – și de subminare a încrederii în autoritățile statului.
Nu, această analiză și comparația cu Rusia au rolul de deschide ochii românilor, care trebuie să înțeleagă – iată, și după dramele adolescentelor – că siguranța în țara ta ți-o faci singur, împreună, într-o unitate dincolo diversitatea politică, interese și orgolii – și nu crezând în diverși ”Moș Crăciun” de la vest, ori și mai de la vest.
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
Opinia autorului ar putea să nu reflecte neapărat şi cea a redacţiei Sputnik.
