Dintre ei, spune Tunegaru, doar unul va promova bacalaureatul, pe ceilalți ”sistemul îi pierde pe drum și îi lasă în uitare”.
În opinia sa, rolul inspectoratelor școlare ar fi cel de a urmări traseul educațional al fiecărui copil din România, cu nume și cod numeric personal. Și aceasta pentru a ști unde se află fiecare copil și ce face în fiecare an școlar, adică să se știe dacă minorul este trimis la unitatea de învățământ sau la aprozar, dacă e în Spania sau are grijă de frații mai mici.
Și, evident, să se ia măsurile corecte și legale pentru fiecare caz în parte, iar inspectoratele școlare ar trebui să aibă o viziune globală onestă asupra sistemului de educație, nu ”să ne amăgească cu cifre referitoare numai la anul în curs” și nu doar să aștepte din partea școlilor statistici raportate de niște directori ”cuminți”, astfel încât la final să iasă un număr cât mai mic de abandon.
”Școlile se căznesc să ”lucreze” cifrele, le cer părinților să semneze documente de ”retragere” a elevului, totul sub imperiul fricii de inspectorat”, a precizat Cristina Tunegaru.
Dascălul a adăugat că toți copiii aceștia care se pierd în ceața unui sistem incapabil să le ofere educație sunt copiii noștri, viitorul nostru și că ei nu pot fi abandonați pur și simplu.Top of Form
