BUCUREȘTI, 13 mai – Sputnik, Georgiana Arsene. Scurtmetrajul sindicaliștilor ieșeni, despre care Sputnik a scris deja aici continuă să stârnească reacții. Din păcate, sindicaliștii au reușit doar să divizeze și mai tare societatea, creând o falie adâncă între profesori și părinți.
Expertul educațional Oana Moraru a analizat acest scurt metraj, iar concluziile sale sunt unele care nu avantajează filmul ieșenilor. Aceasta susține, referitor la secvența din film în care mama elevei arogante, care manifestă lipsă de respect față de dascăl, intră în clasă ca la ea acasă că problema este la conducerea școlii. Și aceasta fiindcă directorii unităților de învățământ trebuie să facă proceduri clare de pază și relație cu părinții, pe care aceștia din urmă trebuie să le și respecte.
”Totuși, în România școlilor de azi, așa neajutorate cum par, nici o lege nu interzice să pui limită la ușa școlii - cui intră, când și de ce. În nici o școală din Europa nu poți depăși pragul decât după ce ai făcut programare, ai predat buletinul și ți-a fost creat spațiu de întâlnire, cu a treia și chiar a patra persoană de față, la discuție. Nici o lege nu-l împiedică pe Directorul unei unități să-și facă proceduri clare de pază și relație cu părinții pe care să și le respecte. Faptul că o doamnă cu probleme nervoase și de educație elementară îți poate intra la oră oricând este vina directorului, nu a țării, nu a legilor, nici măcar a nivelurilor de conștiință în care se bălăcesc oamenii ei”, a scris Moraru.
Aceasta i-a îndemnat pe toți să meargă în licee și să vadă cât de strânsă e paza în primele două săptămâni de școală și cât de repede se uită în timp regulamentul școlar: portarii lasă pe oricine înăuntru, în cancelarii se fumează, copiii au telefoane active în oră, ședințele cu părinții sunt mai mult dări de seamă, feed-back-ul despre cine e si ce face fiecare copil - inexistent.
Problema o reprezintă faptul că nu există perseverență la conducerea școlilor, că nu se ține nimeni de regulamente și proceduri.
”Directorii și adjuncți lor, șefii de comisii și catedre - o mare parte din ei - tratează locul de lucru cu mentalitatea unui spațiu public pe care altcineva ar trebui să îl protejeze. Mentalitate de funcționar public, fără mare răspundere personală. Cu mult ridicat din umeri și dat vina pe legi și sistem”, a punctat sursa citată.
”Bine ați venit în viața de adult”
Potrivit filmului, părinții agresivi par să fie neapărat cei cu bani – deși realitatea demonstrează că nu e o regulă.
Moraru spune că profesorii par să fie cei săraci, singuri și vulnerabili.
Expertul educațional atrage atenția că realitatea nu e așa pueril polarizabilă și nici oamenii așa ușor de manipulat cu un astfel de film. ”Există și profesori ca dna Diana Miron, dar și profesori exact ca mama agresivă: stridenți, insultători, nevrotici, furioși. Pe copii cine îi apără de ei? La întrebarea asta o să îl vedeți pe domnul director dând tot din umeri. Pare că argumentele clipului sunt că dacă cineva e profesor trebuie respectat "by default"”, a explicat Moraru.
Aceasta recunoaște că există suferința profesorului roman nesprijinit, neconsiliat și neapărat, că există doamne extraordinare ca profesorul Diana care simt durere, umilință, cădere nervoasă, inutilitate personal.
”Bine ați venit în viața de adult. Cine nu simte asta? E cineva scutit?” se întreabă Oana Moraru.
Expertul educațional spune că sunt mulți părinți care dau educație proastă și că unii dintre aceștia au și bani. Unii dintre copiii lor sunt și aroganți. Dar un dascăl poate fi umilit de un copil? Poate lua asta personal? Fiecare după propria creștere emoțională, precizează sursa citată.
”E bine de făcut o campanie pentru integritatea fizică și emoțională a profesorului român. Dar nu așa grosolană, naivă, plină de prejudecăți sociale și dări din umeri a neputință ca în clipul de mai jos”, a concluzionat Oana Moraru.
