Ieri dimineață, Consiliul Național al Elevilor îndemna școlarii de clasa a VII-a și a VIII-a să dea #foaiagoala la simulări și să facă abstracție de presiunile profesorilor, părinților, societății. Adică îndemnau la anarhie.
Ministerul Educației Naționale nu a sancționat în nici un fel această inițiativă, dimpotrivă, docil, le-a explicat elevilor de ce sunt necesare simulările.
La fel de docil, același Minister, prin vocea Ecaterinei Andronescu, arunca, o dată în plus, cu noroi în învățătorul din Iași, pe baza mărturiei trunchiate a unui părinte care dorea ca bietul cadru didactic să fie linșat mediatic, dacă nu chiar aruncat din sistemul căruia i-a dat nu doar cei mai frumoși ani, ci și dedicația și priceperea sa.
Iar situațiile sunt mult mai multe, probabil că o parte consistentă a acestora nu va apărea niciodată în spațiul public.
Dincolo de asta, se pune întrebarea care va rămâne, ca întotdeauna, fără răspuns – ale cui interese le servește Ministerul Educației Naționale?
Scriitorul chinez Yu Hua spunea că ”scrisul îl face pe om să aibă două căi în viață – una reală și alta virtuală, iar relația dintre cele două este aceea dintre sănătate și boală – când una devine prea puternică, cealaltă începe să decadă”.
Același lucru se petrece azi în sistemul de învățământ, acolo unde mulți pierd simțul realității și cred că pot deveni mici Dumnezei care se pot juca în voie cu destinele și viețile oamenilor de la catedră.
Disciplină? Nu! Nu mai poate fi vorba de nici o disciplină, pentru că imediat apar contestatari care duc totul la extrem, susținând că disciplina este, de fapt, presiune pusă pe elev, abuz și alte asemenea scorneli care nu au nici în clin, nici în mânecă – dacă pot spune așa cu disciplina.
În fapt, vorbim despre mulți adulți care își proiectează traumele personale asupra copiilor lor și luptă cu dragonii închipuiți din școli.
Sistemul de învățământ, aflat la pământ, doborât de prea multe lovituri, incapabil să se apere, lipsit total de anticorpi, încă mai supraviețuiește.
Loviturile continuă să vină și nimeni nu ia măsuri, dimpotrivă, se coalizează, parcă, să distrugă fiecare celulă a acestui sistem.
Învățământul românesc s-a văzut deja că este la cheremul oricui. Simulările naționale au arătat că se poate întâmpla orice.
Cazul profesoarei din Ploiești, înjunghiată în fața Cancelariei, duce la aceeași concluzie.
Și exemplele pot continua, fiindcă nu pot să nu pomenesc de educatoarele care au bătut copiii și acum sunt bine merci în sistemul de stat.
Ieri, îndemnul la boicot a fost doar un pas. Ministrul Andronescu, prin atitudinea blajină și didactică a deschis Cutia Pandorei. Din păcate, pentru sistemul pe care îl conduce, Speranța a plecat demult… Și nu privește înapoi…
