BUCUREȘTI, 11 mart – Sputnik. În anul 2016, aceasta a fost inclusă în top 50 al celor mai populare persoane din orașul și regiunea Celabinsk. Avea un loc de muncă de succes: specialist în marketing, visagist, autorul unor proiecte de afaceri. Era înconjurată de mulți fani. Însă toate aceste lucruri nu o făceau să se simtă fericire. Era în așteptarea marii iubiri. Într-o bună zi, a decis să se căsătorească cu un străin care îi era cu totul necunoscut – un român din Transilvania, regiune cunoscută rușilor datorită legendelor despre Dracula.
“Am rugat sora să mă înregistreze pe un portal internațional de matrimoniale”, povestește Elena reporterului Komsomolskaya Pravda din Celeabinsk.
După câteva luni de comunicat acolo sora fost dezamăgită și voia să-i elimine profilul. Elena a rugat-o să mai aștepte două săptămâni și în scurt timp a întâlnit pe site viitorul meu soț, un român.
“Fusesem la el în vizită, în orașul Brașov. În acea perioadă am luat o pauză în relațiile mele la distanță cu un britanic. Am obosit de incertitudine și am vrut să rămân singură. Totuși, sora și-a propus să mă căsătorească cu un român, ca să locuim în apropiere”, mărturisește ea.
S-a înregistrat cu numele meu pe un site de matrimoniale și comunica cu potențialii candidați. Apoi, m-a rugat să plec la întâlnire. Am acceptat doar o singură încercare pentru ca să renunțe la această idee și să nu-și mai piardă timpul. Peste o săptămână, el m-a cerut în căsătorie și mi-a dăruit un inel.
Domnișoara a plecat în Rusia cu promisiunea să se gândească la propunerea lui.
“Ce fac? Doar nu cunosc deloc această persoană”, îmi spuneam.
Nu era o dragoste de la prima vedere și nici căsătorie de conveniență, scrie Elena în blogul său.
Am cunoscut unul pe altul în decursul a câtorva săptămâni. I-am văzut părinții, relația lui cu Dumnezeu, sănătate, bani, serviciu, prieteni și față e mine... am decis să risc. Sincer vorbind, în mare parte, a fost un experiment.
Mă întrebam: cum a ieșit să mă îndrăgostesc de un necunoscut, față de care în decursul unei săptămâni nu aveam nici măcar „atracție chimică”? E adevărat că nu puteam nici să mă ating de el când m-a rugat să-i ung spatele cu o cremă de protecție solară.
După câteva întâlniri am plecat împreună la mare și am petrecut acolo ca doi prieteni. E important că nu am luat cu mine telefonul. Nimic nu m-a distras de gândurile și senzațiile mele.
Românul a acordat Elenei multă atenție. După ce a revenit la Celeabinsk cu o doză de îndoială în suflet, peste o săptămână a început să simt un dor. Peste câteva luni cei doi s-au căsătorit.
"Trăim în apropierea de castelul lui Dracula. Aici sunt niște munți frumoști, un aer curat și izvoare cu apă cristalin. Brașov e un oraș mic și confortabil. Circulația pe drumul e foarte comodă. Pietonii și șoferii sunt foarte politicoși. Aici toate scările blocului sunt de sticlă, însă nu am văzut nicio sticlă spartă. Nu am auzit pe stradă înjurături și nici oameni în ebrietate", descrie Elena noua sa casă.
Deocamdată, ea comunică cu soțul ei în limba engleză. Aici toți cunoscut această limbă. Chiar și în cinematograf filmele rulează în engleză cu subtitrare în română.
Acum un an și jumătate Elena a născut un copil. A adus în România și pe mama. Familia Elenei este una cu venituri medii. Soțul este angajat. Elena se consideră femeie casnică, însă se ocupă de proiecte artistice care aduc venit: scrie cărți, produce cosmetică naturală.
Bărbații din Occident - infantili, românii - buni familiști
Reieșind din experiența comunicării cu bărbați din mai multe țări, Elena și-a împărtășit impresiile, comparându-i cu ruși și români.
Bărbații din Europa de Vest, în opinia ei, sunt dese ori infantili. Spre exemplu, italienii nu le place să-și asume răspundere față de femei, le este frică de copii. Pe de altă parte, e îmbucurător faptul că relațiile de familiile la ei sunt puternice. Pe de altă parte, ei nu se grăbesc să se despartă de părinți și să-și înceapă o viață independentă. Așa sum majoritatea, însă nu toți ca unul.
"În Marea Britanie sunt foarte multe feministe, iar bărbații sunt la fel de infantili. Fostul meu prieten mă iubea nespus de mult. Avea calități foarte bune. În același timp, el ezita să facă un pas spre niște relații de familiile. Iată de ce a trebuie să ne despărțit. Britanicii au un umor foarte fin care atrage".
"În Europa de Est bărbații sunt altfel: calmi, grijulii, grijulii. Așa sunt și slovacii. Îi cunosc, din momentul în care o perioadă lungă am lucrat în Slovacia", spune ea.
"Același lucru e valabil și pentru români. Nu ezită să dea o mână ajutor femeii. Mulți tați pot fi văzuți plimbându-se cu copiii. Desigur, nu putem generaliza. În România există și mulți bărbați care sunt obsedați de haine, să ducă o viață fără de grji și să nu se grăbească să-și facă relații serioase. Nu sunt o mare diferență în mentalitate și obiceiurile românilor și rușilor. Nu sunt niște africani care mănâncă banane cu maioneză. Aveam un astfel de prieten din Africa de Sud. Iată cu ei nu te poți obișnui", susține Elena.
În ceea ce privește americanii, mie și surorii mele mi s-au părut grosolani și dese ori cu un umor respingător. Cred că suntem prea diferiți. Americanii cu care comunicau își doreau soții anume din Rusia. În cele din urmă, au reușit să și le găsească.
