BUCUREŞTI, 20 feb – Sputnik, Georgiana Arsene. Epidemia de gripă şi suspendarea, pentru o zi, a cursurilor la finalul primului semestru au scos la iveală şi alte probleme cu care se confruntă sistemul de învăţământ.
Una dintre ele, pe care s-a bătut monedă atunci, a fost cea legată de absenţa săpunului în şcoli. De atunci, însă, subiectul a fost uitat.
Eugen Ilea, preşedintele filialei Bucureşti a FNAP-ÎP a precizat, încă de atunci, că sunt şcoli unde săpunul lipseşte cu desăvârşire.
Întrebat, însă, detalii despre aceste unităţi şcolare, Ilea a dezvăluit un aspect prea puţin sau deloc cunoscut de publicul larg. Şi anume, este vorba despre faptul că părinţii… se feresc să facă reclamaţii… până la capăt.
„Este acea reticenţă a părinţilor. Ok, vin către noi şi ne sesizează anumite lucruri, dar în momentul în care dorim să ne spună exact şcoala unde se întâmplă lucrul acesta, comunicarea se cam încheie. Şi, din păcate, nu prea avem pârghia necesară pentru a merge să acţionăm exact la locul unde se întâmplă. Transmit părinţilor să nu mai fie reticenţi şi să transmită exact ceea ce au de spus”, a declarat, exclusiv pentru Sputnik, Eugen Ilea.
Este foarte interesantă atitudinea părinţilor. Totuşi, care ar fi motivul pentru care aceştia evită să meargă mai departe cu sesizarea, la Inspectoratele şcolare sau chiar la Ministerul Educaţiei Naţionale?
Ilea spune că, de vină pentru această situaţie este faptul că au existat şi cazuri atunci când părinţii au mers mai departe cu sesizarea, dorind să îşi rezolve problema, însă rezultatul a fost dezamăgitor.
„Eu îi înţeleg, pentru că, de-a lungul timpului, orice sesizare făcută – ori către inspectorat, ori către consiliile de administraţie ale şcolilor respective, ori către minister, nu s-a soldat cu nici o soluţie în vederea îmbunătăţirii relaţiei din şcoala respectivă”, a explicat Ilea.
Acesta a precizat că mai avem de lucrat la relaţia părinte-şcoală şi la relaţia cu cadrul didactic, adăugând că, la nivelul Bucureştiului, el face toate demersurile necesare astfel încât „să rupem această marotă a războiului dintre părinte şi cadrul didactic”. În opinia sa, acest război nu ar trebui să existe.
