Editorial de Jacques Sapir (Sputnik France)
Patru fapte subliniază această "revelație", o revelație care va fi doar una pentru cei care au continuat să găzduiască speranțe goale pentru o eventuală schimbare în UE.
Stadiul jocului
Prima este declarația lui Donald Tusk despre „brexiters“ spunând că aceștia vor ajunge în iad. Acesta este, fără îndoială, un exemplu a ceea ce se numea în URSS în anii 1970, prietenia popoarelor ... A doua este un tweet, o prostie rară, emisă de Valérie Pécresse, oficialul partidului Republicanii și aleasă să conducă regiunea Ile de France. Acest tweet solicită UE să „pedepsească“ Marea Britanie pentru că dorește să părăsească UE, care nu este doar scandalos (UE este o „uniune“ de țări libere), dar mai ales o prostie incomensurabilă, cunoscând faptul că Marea Britanie este una dintre puținele țări cu care balanța comercială a Franței este în excedent.
Germania, la rândul său, nu a făcut această greșeală, solicitând redeschiderea negocierilor. A treia este rechemarea ambasadorului francez la guvernul italian, despre care am aflat joi, 7 februarie, la începutul după-amiezii. Această rechemare nu este un răspuns la atacurile la care este supusă Franța, atacuri care sunt pură imaginație din partea guvernului nostru, dar în realitate la întâlnirea dintre Luigi di Maio, viceprim-ministrul italian, și o delegație a vestelor galbene. A patra, mai discret, este ruptura poziției comune dintre Franța și Germania cu privire la conducta de gaz Nord Stream 2.
Această ruptură vine la doar câteva zile după semnarea tratatului dintre Franța și Germania de la Aachen. Imaginați-vă atmosfera dintre cele două țări ... Guvernul francez, și simțim o rușine imensă, a ales să se încline în fața presiunii americane și este de acord să compromită una dintre bazele politicii sale externe. Acest lucru îi face și mai ridicoli decât înainte, pretențiile lui Emmanuel Macron de a întruchipa o reînnoire a UE.
Visul lui „Carolingian”, pe care l-a formulat în campania prezidențială, se prăbușește în fața realităților intereselor fiecărui stat. De asemenea, s-ar putea adăuga opoziția exprimată de guvernul italian la proiectul de rezoluție al UE privind Venezuela. Aceste tensiuni se adaugă celor deja existente și care contrapun țările Europei Centrale țărilor din Europa de Vest.
Uniunea Europeană, împotriva păcii?
Dacă a fi la sfârșitul secolului al XIX-lea sau la începutul secolului XX, am vorbi despre riscul războiului în Europa. Fiecare dintre aceste fapte conține același potențial de conflict ca celebra "expediere Ems". Ceea ce este frapant este că fiecare dintre aceste fapte este legată, într-un fel sau altul, de Uniunea Europeană. Uniunea Europeană pare a fi atât cauza, cât și inima acestor discordii europene.
Gradul de animozitate dintre țările europene, care ar trebui în mod normal să reflecte asupra cooperării reciproce, este de neegalat încă din 1939. Prin urmare, este fără precedent faptul că o țară fondatoare a Tratatului de la Roma din 1957 își recheamă ambasadorul său din altă țară fondatoare din tratatul menționat. Imposibil de a nu vedea că această animozitate este un rezultat direct al funcționării Uniunii Europene? Dincolo de aceasta, cum să nu observăm că același grad de animozitate provine din ideologia europeană, cu alte cuvinte dintr-o ideologie care nu este în favoarea cooperării dintre țările Europei, ci dintr-o ideologie care mitifică și sanctifică funcționarea UE și care se opune funcționării fiecărei țări europene.
Desigur, această animozitate, aceste tensiuni, nu vor duce la război. Nu pentru că există UE, dar, în mod fundamental, deoarece prezența armelor nucleare (în Franța, în Marea Britanie) și, în general, prezența infrastructurilor și a locurilor numite "Seveso" fac imposibilă recurgerea la război între țările Europei. Dar aceasta nu este din cauza existenței Uniunii Europene. Acesta din urmă, după cum vedem, nu este astăzi un "factor al păcii", așa cum am dori să prezentăm această ideologie europeană, ci o cauză de exacerbare a diferențelor dintre țările membre. Fără dezvoltarea acestor infrastructuri cu risc ridicat, fără prezența armelor nucleare, riscul ar fi real ca tensiunile actuale să conducă la ireparabil.
O declarație de descompunere
Prin urmare, este o afirmație dramatică cu care ne confruntăm. Proiectul de construcție europeană, un proiect care s-a materializat de instituțiile Uniunii Europene, conduce la contrariul a ceea ce s-a gândit teoretic. De fapt, Uniunea Europeană a creat condițiile pentru această creștere a animozității dintre guverne, dacă nu între popoare. Am avut deja o idee în 2015 în dezlănțuirea insultelor din presa germană, dar și a francezilor (vai) împotriva poporului grec.
Ni se spune că Europa înseamnă pace. Dar suntem forțați să vedem că UE exacerbează tensiunile și conflictele dintre membrii săi. De asemenea, considerăm astăzi că Uniunea Europeană este contradictorie, prin regulile sale de concurență și normele sale financiare, proiectelor majore din anii 1970 și 1980, cum ar fi AIRBUS sau ARIANE. Acest lucru nu împiedică "europenii", așa cum îi numesc colegii mei italieni, să pretindă că aceste programe sunt rezultatul Legii unice și al Uniunii Europene, ceea ce este în mod evident fals.
Problema suveranității poporului, suveranitatea încorporată în cea a națiunii, apare astăzi ca o întrebare centrală. Prin respingerea suveranității popoarelor, Uniunea Europeană s-a făcut onoare. Acum este periculos, provocând o exacerbare a conflictelor dintre țările membre. Acesta este un context special pentru alegerile europene care vor avea loc în luna mai.
Opiniile exprimate în acest editorial aparțin exclusiv autorului.
