BUCUREȘTI, 17 dec – Sputnik, Daniel George Nistor. Campionatul European de handbal feminin 2018 s-a încheiat, România a terminat pe locul 4, asigurându-și un loc la Campionatul Mondial 2019, care va avea loc în Japonia.
De acum se vor auzi numai ecourile, comentariile. Probabil ne vom întreba multă vreme dacă puteam realiza mai mult, la fel ca după CM 1994 la fotbal, când am ajuns în sferturile de finală.
Dar mai există o similitudine între cele două turnee finale, despărțite de 24 de ani. Dacă atunci toată lumea vorbea despre aportul lui Hagi, acum ne referim la contribuția Cristinei Neagu.
Îi putem considera pe cei doi – jucători providențiali?
Ar fi nedrept față de coechipierii lor să spunem că "am stat într-un singur om, restul sunt de umplutură". Hagi i-a avut alături pe "metronomul" Gică Popescu, talentatul Ilie Dumitrescu, percutantul Răducioiu și toți ceilalți componenți ai Generației de Aur.
Alături de Neagu au evoluat foarte bine Buceschi, Ardean-Elisei, Geiger, celelalte colege, printre care luptătoarea Crina Elena Pintea, un Dorinel Munteanu mai ofensiv.
Nu îi putem numi "providențiali", dar trebuie să le recunoaștem calitatea de lideri.
Între Hagi și Neagu există asemănări, dar și deosebiri.
Fac diferența
Privind retrospective meciurile, vom vedea că și acum, ca și în anii 90 am avut un lot bun, la handbal, respectiv fotbal. Dar am avut și un jucător care "face diferența", cum se zice în sport. Când jocul combinativ nu găsea drumul spre poartă, Hagi prindea un șut de excepție, așa cum a făcut, de exemplu, în calificări, cu Țara Galilor, sau chiar la turneul final, în partida cu Columbia. La handbal, peste apărările aglomerate, parcă de nepătruns, se înalță Cristina Neagu, aruncă și în scrie.
Meserie. Neagu este de meserie "inter stânga", dar vine și către pozițiile centrale când jocul o cere. Puțini își mai amintesc că Hagi și-a început cariera la Farul Constanța purtând pe tricou numărul 11, număr de extremă, într-o perioadă când "interii" dispăruseră din fotbal, pentru că nu se mai juca de mult cu 5 atacanți. De pe stânga pornea, intra către centru, de unde lansa o pasă luminoasă sau o torpilă imparabilă. Mai târziu, calitățile lui de lider l-au impus ca "decar", coordonator de joc, dar șutul cu stângul a fost mereu arma lui forte.
Echipa națională pe primul plan. Hagi totdeauna a spus asta, indiferent că juca la Sportul Studențesc sau la Real Madrid. Iar după victoria din deplasare, 2-0 la Slovacia, care a calificat România la Euro 1996, întrebat dacă ne puteam descurca fără el, Gică a răspuns, în stilul lui inconfundabil: "Eu nu mai vreau să ziceți așa... echipa face totul... singur fără echipă nu pot să fac nimic".
Iată ce a declarat Neagu recent, după ce a fost desemnată cea mai bună jucătoare din Europa în luna noiembrie. "Sunt fericită pentru acest premiu, dar acum mă concentrez la Campionatul European, unde România are șanse să ajungă în finală la sfârșitul acestei săptămâni", a spus Cristina pentru site-ul EHF.
"Trebuie să abordăm Euro 2018 meci cu meci, astfel că în acest moment nu mă gândesc la echipa de club și la Liga Campionilor EHF ", a adăugat handbalista româncă.
Oameni de echipă. Observați că atunci când se referă la echipă, Neagu vorbește la persoana I plural. La fel făcea și Hagi. Înainte de CM 1998, când s-a supărat pe ziariști, a răbufnit - "Statui ar trebui să ne faceți!". Deci nu a spus "Statuie ar trebui să îmi faceți".
Deosebire. Între cei doi există și o deosebire. Hagi a fost ferit de accidentări. Neagu se află deja la a doua. Prima a ținut-o departe de sport mai bine de un an, acum sperăm să se recupereze în șase luni.
Va fi la fel? Dar mai sperăm și într-o altă asemănare. Hagi a explodat pur și simplu după 30 de ani, când multă lume credea că gloria lui atinsese apogeul. A dus pe culmi Galatasaray Istanbul, echipă care cu el în teren a furnizat două mari surprize: Cupa UEFA 2000 (victorie în finală cu Arsenal Londra, la loviturile de departajare) și Super Cupa Europei 2000 (2-1 în finala cu Real Madrid). În acel an Hagi avea 35.
Poate că și pentru Cristina Neagu urmează "o nouă maturizare", plină de succese. Partea bună e că la handbal turneele finale de CM și CE se dispută mai des, o dată la doi ani fiecare, astfel că oportunitățile sunt mai mari.
