BUCUREȘTI, 25 nov - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Ieri discutam pe Facebook cu distinsul meu prieten Bogdan Duca – un spirit eminamente pozitiv, care inițiază dezbateri incitante pe profilul său de socializare. Bogdan punea problema dacă Patriarhul ar trebui să slujească o pomenire și pentru cei de alte confesiuni care și-au dat viața pentru România Mare - eroii aparținând altor culte creștine sau chiar altor religii – iudei, musulmani – inclusiv ateii.
Îi scriam că, în opinia mea, toți aceștia au avut rolul ilustrat de pilda samariteanului:
”Se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. Un levit trecea şi el prin locul acela; şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături. Un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el”.
Despre asta e vorba - Eroii de toate credințele au murit pentru a apăra România (definită ca ortodoxă) - ei sunt bunii samariteni ai națiunii și, implicit, ai Bisericii noastre autocefale. Cum să nu se slujească și pentru ei?!
”România nu este ortodoxă”
În fine, reacția fermă a venit când am scris că România e (definită ca) țară ortodoxă. Bogdan mi-a răspuns imediat:
”Dragoș. România nu este ortodoxă. România este neutră religios şi e foarte bine că este aşa”.
Desigur, Bogdan pleacă de la faptul că în actele normative nu se menționează că ”Românie a țară ortodoxă”, dar face referire și la Legea Cultelor și la Constituție. Însă Bogdan face o mare greșeală, interpretând nepotrivit noțiunile de ”stat” și ”țară”. Iată textul din Legea Cultelor (489/2006), Art. 9:
”(1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee”.
Deci, articolul se referă la STAT, nu la ȚARĂ! Adică în toate sensurile atribuțiilor statului definite în legea respectivă. Adică - nici un cult NU avantaje, privilegii administrative, financiare etc. Asta nu înseamnă că ”România e neutră religios”. Da, statal, normativ, administrativ - statul e neutru, dar nu și România, ca țară.
Iată și Aliniatul 2 al aceluiași articol, care precizează clar la ce se referă prin ”statul este neutru”.
”Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult”.
Pe de altă parte, România, ca țară, este definită de o majoritate de peste 80% populație ortodoxă (conform datelor oficiale) și de o istorie ortodoxă milenară, cu un aport uriaș al ortodoxiei la devenirea națională, din toate punctele de vedere, nu numai spiritual.
De altfel, înțelepciunea marilor bărbați de stat ai vremii – în frunte cu Constantin Stere, Ionel Brătianu, Romulus și Constantin Berariu – au făcut ca în Constituția din 1923 – supranumită ”Constituția Marii Uniri” – să se recunoască, în clar, la Articolul 22:
”Biserica Ortodoxă Română fiind religia marei majorități a Românilor este biserica dominantă în Statul român; iar cea greco-catolica are întâietatea față de celelalte culte”.
Desigur, din această justă includere genera și o anume reprezentare a BOR la nivelul structurii statului monarhic interbelic.
”Această simbioză între pământ și oameni”
Dar, ca să fie și mai clar că există o diferență clară între ”statul neutru religios” și ”România, țară ortodoxă”, să vedem cum definim ”statul” și cum definim ”țara”?
Poate cea mai potrivită definiție a statului a dat-o marele jurist francez Adhémar Esmein: ”Statul este personificarea juridică a națiunii”.
Simplu și clar! Mai complex spus, statul este instituţia politico-juridică, suprastructura care fiinţează pentru a îndeplini trei funcţii: legislativă, executivă și jurisdicţională/judecătorească.
Sau, altfel spus, este sistemul care asigură conducerea politică a unei societăţii şi cel care are monopol asupra creării şi aplicării normelor juridice. Acesta e statul ”neutru religios” – și care, prin însăși funcțiile sale, nu poate fi altfel!
Cu totul altceva este ȚARA! Nu există o definiție clară, ci mai degrabă o înțelegere firească. Iată cum o prezintă președintele Academiei Române, istoricul Ioan Aurel Pop:
”Țară era această simbioză între pământ și oameni – se apropia de patrie, locul în care s-au născut tații și bunicii noștri și care ne dă identitate. Definirea e foarte complexă: eu aș zice că țara se confundă cu datina, cu tradiția și cu istoria noastră. Vine din trecut, ne aduce pe toți în prezent și ne face să putem privi spre viitor”.
Deci, esența este acesta: ”ȚARA se confundă cu datina, cu tradiția și cu istoria noastră”. Altfel spus, cu Ortodoxia, fundament și al datinei și tradiției, dar și al istoriei, alături de cealaltă comoară – limba noastră.
***
În concluzie, trebuie risipită orice confuzie – statul modern român este neutru religios, dar România a fost, este și, nu mă îndoiesc, va rămâne țară ortodoxă!
