Preşedintele Academiei Române spune că pe el, ca istoric, denigrările şi cârtirile acestea nu îl miră prea tare, fiindcă toate marile construcţii laice şi religioase ale omenirii care ne încântă astăzi au fost contestate la vremea lor.
„Cei care contrapun catedrala altor construcţii (instituţii) nu sunt creştini şi nu ştiu că cea mai înaltă şcoală şi cea mai trainică sănătate nu sunt cele ale trupului, ci ale sufletului. (…) Nu din pricina Catedralei nu avem noi şcoli şi spitale destule, ci din alte pricini. Ba, aş spune că nu lipsa de şcoli şi spitale este necazul nostru cel mare acum, ci golirea lor de profesori, de elevi suficienţi şi de medici”, a explicat Ioan Aurel-Pop potrivit ziarullumina.ro, adăugând că neştiinţa de carte, abandonul şcolar, analfabetismul funcţional, plecarea medicilor şi asistenţilor medicali peste mări şi ţări nu se datorează prea multor biserici şi nici credinţei prea arzătoare.
Mai mult, preşedintele Academiei a explicat că românii se preocupă de lucruri mărunte, îşi hrănesc trupul, dar nu şi mintea şi că, asemenea şcolilor şi spitalelor, care lucrează cu mijloace lumeşti, catedrala lucrează cu mijloacele sale, care sunt sacre. Mai mult, dacă lucrarea aceasta nu este la înălţimea dorită, de vină suntem noi, cu vrajele noastre, cu felul de a-l huli pe Dumnezeu. Biserica, a precizat Pop, ne îndeamnă la cumpănire, la cumpătare, la bine şi la iubire de Dumnezeu şi de oameni, iar Catedrala noastră devine acum „un simbol al tuturor acestor căi dăruite cu har”.
