BUCUREȘTI, 31 iulie, Sputnik, Dragoș Dumitriu. Atitudine jenantă a politicienilor români! Sau, altfel spus, acum se vede cât de mult lipsește Corneliu Vadim Tudor — și că patriotismul altora e doar de fațadă — cel mult de paradă.
Concret, pe 27 iulie, vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, a declarat că Ungaria nu va onora oricum Ziua Națională a României de la 1 decembrie și a cerut deschis autonomia pentru "maghiarii din Transilvania". Grav este că afirmația a fost făcută în inima României, la Tușnad, la "Universitatea de vară".
De menționat că premierul Orban Viktor, prezent la manifestare, a fost ceva mai diplomat, declarând că înțelege că românii sărbătoresc Centenarul, dar că ungurii nu au ce sărbători.
Problema este însă declarația vicepremierului Semjen — dar mai ales lipsa de reacție a principalilor lideri politici din România. Și nu este prima dată, nici măcar vara aceasta.
La mijlocul lui iunie, Semjen făcea o altă declarație năucitoare — ce-i drept se manifesta în Ungaria, nu în România. Iată un fragment inncredibil:
"Noi trebuie să purtăm doliu după Trianon, trebuie să fim mândri că am supravieţuit şi trebuie să prezentăm dreptatea istorică. Este important să subliniem că niciun stat succesor nu are prea multe motive pentru a sărbători. Neluând în considerare faptul că Adunarea Naţională de la Alba Iulia nu a fost legitimă din punctul de vedere juridic, cea mai "tare" chestiune o reprezintă România, deoarece în zilele noastre în conştiinţa naţională a românilor nu Transilvania este problema principală, ci faptul că români care trăiesc pe teritoriul Republicii Moldova, în Basarabia, pe teritoriul delimitat de Prut, Nistru şi de Delta Dunării nu vor să se unească cu România. Din cauza faptului că Republica Moldova nu a fost anexată de România, această ţară a suferit prima mare înfrângere în istoria sa, ceea ce românii nu pot accepta niciodată. A doua chestiune este posibila separare a Munteniei de Moldova, ceea ce este o teamă permanentă în conştiinţa naţională a românilor şi pentru politicienii români".
Ei bine, ce a răspuns diplomația română în fața acestei avalanșe de neadevăruri și jigniri? Nimic! "Nu cred că trebuie eu să răspund la orice luare de poziţie a unui reprezentant mai mult sau mai puţin important al unei ţări", declara Teodor Meleșcanu pentru "Adevărul".
Dar vine și MAE cu o declarație, care începe cam așa: "MAE aminteşte autorităţilor ungare că este necesar a manifesta reținere, deferență și responsabilitate în declarațiile pe care le face în calitate oficială". Deci nu condamnă ferm, ci "amintește"…
"Ministerul Afacerilor Externe denunță informațiile false și iresponsabile pe care vicepremierul Semjen le-a lansat în spațiul public" — ceea ce sună bine, dar urmează o continuare — "privind, în special, liniile de politică externă ale României"!
Deci o aberație! Semjen ne jignește istoria, dar și dreptul la o patrie a românilor dată de această istorie! Iar MAE se referă la "politică externă ale României"?! Care "politică externă"? Cea dictată de la Washinton și Bruxelles? Dar apropo de Washington, MAE mai comite una crasă:
"Μinisterul Afacerilor Externe dezavuează ferm orice încercare de a chestiona acțiunile legitime și curajoase ale reprezentanților națiunii române care au condus la formarea, în 1918, a României Unite, pe baza celor 14 puncte prezentate de președintele Woodrow Willson în sesiunea camerelor reunite ale Congresului, Senatului și Camerei Reprezentaților SUA, din 8 ianuarie 1918".
Deci problema MAE nu e că vipremierul maghiar neagă și insultă jerfa și lupta românilor pe câmpurile Marelui Război, ci ce s-a făcut în "camerele reunite ale Congresului, Senatului și Camerei Reprezentaților SUA" sub Woodrow Wilson! Același Wilson căruia Ionel Brătianu îi striga în față că e un impostor care face presiuni asupra României pentru interesele companiei Standard Oil față de petrolul prahovean… Ce înseamnă slugărnicia!
Revenind însă la recenta declarație a lui Semjen, ei bine acesta a comis o greșeală — a făcut apel la Rezoluția de Unire de la Alba Iulia: "Eu am o singură rugăminte, să recitiţi declaraţia de la Alba Iulia".
Ei bine, vicepremierul maghiar a prmit un răspuns pe măsură de la marele patriot și om de cultură Ioan Aurel Pop, președintele Academiei. Cărturarul român redă explicit cele prezentate în "Rezoluția de Unire", apoi extrage mai multe concluzii logice, "din perspectiva trecerii unui secole de la elaborarea sa".
"Nicăieri în textul Rezoluţiei nu se face vreo referire la autonomia vreunei părţi din Transilvania după criterii entice", observă academicianul Pop.
De altminteri, atrage atenția acad. Pop, "autonomiile istorice" din Transilvania, inclusiv „Pământul secuiesc", "fuseseră desfiinţate de către statul dualist austro-ungar (mai exact, de către parlamentul şi guvernul de la Budapesta) în a doua jumătate a secolului al XIX-lea".
În privința drepturilor minorității maghiare, președintele Academiei expune foarte clar realitatea.
"Cea mai numeroasă minoritate din România, cea maghiară (care reprezintă peste 6% din populaţia ţării), se poate „instrui" în limba proprie pe teritoriul României, de la treapta de grădiniţă până la universitate, la nivele licenţă, masterat şi doctorat", arată academicianul român.
Și din punct de vedere al administrării, România acordă minorității maghiare toate drepturile.
"Aceeaşi minoritate maghiară se poate „administra" în limba proprie peste tot unde deţine majoritatea simplă şi unde organele de conducere, de la primari până la membrii consiliilor locale, judeţene etc. sunt de limbă maghiară", spune Pop, care completează — "Nu există localitate mixtă în România în care minorităţile să nu fie reprezentate prin vot, în funcţie de număr".
De asemenea, minoritate maghiară poate folosi limba proprie "acolo unde se îndeplinesc condiţiile cerute de lege", adică orice membru al minorităţii ungare "poate vorbi în faţa instanţelor de judecată în limba maghiară, asigurându-i-se, la nevoie, traducător".
Dar, ceea ce este cel mai important și ar fi bine ca politicienii români să își însușească spusele președintelui celui mai important for al științei și culturii românești:
"Rezoluţia Adunării Naţionale nu „decretează", adică nu hotărăşte decât un singur lucru, care este capital, anume unirea Transilvaniei cu România".
În rest, explică Ioan Aurel Pop, "face propuneri de respectat către „noul stat român", din care decisese ca pomenitele teritorii să facă parte".
Din acest punct de vedere, academicianul român pune o problemă foarte interesantă — au liderii minorității maghiare dreptul (fie și numai moral!) de" a chestiona autorităţile române de stat în legătură cu aplicarea deplină a Rezoluţiei de Unire?
Discutabil, spune Ioan Aurel Pop, "dintr-un motiv foarte simplu: maghiarii, în postura lor de comunitate globală, nu au recunoscut niciodată unirea Transilvaniei cu România, în chip explicit, fără echivoc, aşa cum au făcut-o saşii, şvabii, ucrainenii, romii etc".
Concret, asta înseamnă că maghiarii nu au acceptat „Decretul" de la 1 Decembrie 1918, emis de majoritatea absolută a populaţiei Transilvaniei, "în acord cu toate prevederile internaţionale şi ratificat de Conferinţa de pace de la Paris din 1919-1920, revalidat apoi la Conferinţa de pace din 1946-1947, recunoscut de alte documente cu valoare juridică internaţională, deopotrivă înainte şi după 1989".
"În acest caz, liderii comunităţii ungare care au agreat şi agreează această poziţie (nu toţi maghiarii!) se situează nu doar în afara legilor româneşti, ci şi în afara celor internaţionale şi nu au dreptul să invoce un document pe care nu-l acceptă în esenţa sa", constată logic Ioan Aurel Pop.
În fine, academicianul român îi arată și obrazul lui Semjen Zsolt: "Nu poţi lua din Rezoluţia adunării de la Alba Iulia doar ceea ce îţi convine".
"Dar chiar şi aşa, făcând pledoarie pro domo, cum s-a văzut, liderii maghiari se înşală: declaraţia respectivă, cu putere de lege doar în privinţa Unirii, nu prevede nicăieri autonomie pentru minorităţile etnice din Ardeal", conchide Ioan Aurel Pop.
O declarație superbă a președintelui Academiei, care merită citită integral — mai ales de liderii politici. Oricum, aceștia s-au făcut încă o dată de rușine, obrazul României fiind salvat de președintele Academiei.
Sincer, m-a bucurat că LARICS, instituție care funcționează sub egida Academiei prin Institutul Brătianu, anunță că "deschide o serie amplă de analiză a chestiunii maghiare devenită acum, la Centenarul Marii Uniri, o problemă arzătoare și de neevitat". Este o idee foarte bună, mai ales că în fruntea instituției se află un patriot ca Ioan Aurel Pop. Nu știu cum suportă asta unii membri ai "Laboratorului", cum ar fi Mândruță, partener de dialog al lui Sabin Gherman, dar și alții.
Excluzând august, perioada de concediu, mai sunt trei luni până la 1 Decembrie. Ce s-a făcut de Centenar? Poate măcar o lucrare a spiritului să se reușească, iar Ioan Aurel Pop este printre foarte puținii care pot ridica așa ceva.
