CHIȘINĂU, 14 iun — Sputnik, Octavian Racu. Fostul consilier prezidențiale pentru securitate sub mandatul lui Traian Băsescu, Iulian Fota, atacă pe Facebook inițiativa primarului de la Baia Mare, Cătălin Cherecheș, care a venit cu propunerea de a stabili o cooperare între administrația locală și Ambasada Rusă.
Fota comentează într-un ton zeflemitor, reproșând primarului că ignoră interesele Ucrainei, favorizând (!) Rusia.
"Et voila! Primarul asta intelege ce joaca? Iar se ocupa copiii de politica externa? E in interesul Romaniei ca la granita cu Ucraina sa intaresti elementul rusesc in dezavantajul celui ucrainian? Rusia sau Ucraina este vecina noastra? MAE o fi fost consultat?", a scris Iulian Fota.
Fostul consilier prezidențial totuși trece cu vederea ultimele acțiuni ale statului ucrainean în raport cu comunitatea românească din regiunea Cernăuți. Pe 11 iunie, la presiunea organizațiilor naționaliste, care în ultimul timp fac dovadă de tot mai mult zel antiromânesc, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU), a dat busna la sediul Centrului Cultural Român din Cernăuți, „Eudoxiun Hurmuzache", unde a confiscat cărți românești și hărți ale României anului 1918. Organizației românești i se reproșează că ar incita la separatism, chiar dacă se știe că minoritatea românească din Ucraina a dat dovadă întotdeauna de sprijin pentru guvernarea pro-occidentală.
Domnul Fota a mai uitat că, în pofida unor promisiuni făcute de autoritățile de la Kiev de a lua în considerație dreptul etnicilor român de a studia în limba română, statul ucrainean nu a renunțat la intențiile de ucrainizare totală a educației, iar în ciuda loialității față de Ucraina, etnicii români continuă să fie priviți cu suspiciune, fiind acuzați adesea în discursurile publice ale unor politicieni sau lideri de opinie de „tendințe separatiste".
Care sunt rațiunile pentru care România ar trebui să continue o politică de sprijin necondiționat față de Ucraina, în contextul în care Kievul tratează această relație doar prin prisma unui egoism național? Cooperarea român-ucraineană este una strict unidirecțională: Bucureștiul este cel care mereu merge în întâmpinare, fără a a avea parte de gesturi simetrice de reciprocitate dinspre Kiev.
Ucraina lichidează școlile cu predare în limba română
"Iar facem servicii rusilor fara sa ne-o ceara si fara sa ne alegem cu ceva? La Moscova aceste gesturi sunt privite ca slabiciuni, ca oportunitati locale de penetrare si nu ca gesturi de prietenie. Nu ne ajuta la relatia bilaterala", continuă Iulian Fota, fără a încerca să între în detalii despre preconizata cooperare româno-rusă și nu precizează despre ce „servicii" ar fi vorba.
De altfel, nu e primul caz în care Iulian Fota aruncă în spațiul public niște afirmații absolut gratuite, prin care încearcă "să bată alarma" la presupusele intenții ale Rusiei de "preluare a controlul asupra României". Chiar și în vizita patriarhului rus, Kirill, fostul consilier prezidențial a întrevăzut "un plan ascuns de a rupe românii de Occident". Cum? De ce? Nici nu se sinchisește să ne explice.
Primarului de la Baia Mare i se reproșează că nu ar fi consultat Ministerul Afacerilor Externe al României. Dar de când MAE este o instituție care ar trebui să dea avize pentru cooperarea regională? De altfel, ultimele acțiuni ale diplomației de la București arată că o deschidere etapizată a unor proiecte de colaborare culturală și economică cu Federația Rusă se află pe agenda statului român.
Redau doar câteva inițiative ale diplomaților și oamenilor de afaceri în direcția îmbunătățirii relațiilor româno-ruse:
Pe 17 mai 2018, ambasadorul României în Rusia, Vasile Soare, și consulul României în Rostov pe Don, Paul Ananie, au avut o întrevedere cu ministrul pentru relațiile internaționale și relațiile economice externe al regiunii Astrahan, Denis Afanasiev. În cadrul întrevederii s-au discutat perspectivele cooperării între regiunea Astrahan și România.
Pe 23 martie 2018, ambasadorul României în Rusia, Vasile Soare, a sosit cu o vizită oficială în orașul Tomsk, unde a discutat cu guvernatorul regiunii, Serghei Jvachkin, despre perspectivele cooperării româno-ruse în domeniul educației și culturii.
Pe 16 decembrie 2017, o delegație a antreprenorilor români a plecat în Rusia, regiunea Smolensk, pentru a încheia o serie de parteneriate cu mediul de afaceri rusesc.
Pe 29 iunie 2017, o delegație de oameni de afaceri din România a stabilit relații de cooperare cu mai multe întreprinderi industriale din regiunea rusă Iaroslav.
Pe 29 mai 2017, consulul general al României la Rostov pe Don, Daniel Mihai Rășică, a avut o întrevedere cu guvernatorul regiunii Astrahan, Aleksandr Jilkin. Cei doi oficiali au discutat despre perspectivele de colaborare între regiunea Astrahan și județul Galați.
Pe 3 octombrie 2016, la Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri din România a avut loc pentru prima dată după 2013 reuniunea co-președinților părților Ruso-Române și Româno-Ruse ale Comisiei Interguvernamentale pentru cooperarea comercială, economică și tehnico-științifică.
Așadar, gestul administrației publice locale nu este unul ieșit din comun, ci chiar se încadrează într-o strategie a României (chiar dacă e una destul de timidă) de cultivare a unor relații pozitive cu marea putere din Est. E o tendință care trebuie doar salutată. E ceva absolut firesc și normal pentru un stat care are o minină conștientizare a existenței intereselor naționale.
Dacă e să revenim la europenismul față de care este atașat domnul Fota, să ne amintim că tocmai dezvoltarea cooperării economice și integrarea într-un spațiu economic comun a stat la baza ideii comunității europene, în dorința de a evita repetarea scenariul celor două războaie mondiale. Crearea Uniunii Europene s-a datorat depășirii animozității istorice între Germania și Franța prin dezvoltarea unor relații comerciale reciproc avantajoase, nu prin plasarea unor rachete și antirachete cu care s-ar amenința reciproc. Unde ar fi astăzi Europa dacă Parisul, Berlinul și Londra ar fi continuat să cultive niște complexe istorice, o paranoie și suspiciuni reciproce? De ce modelul de construcție a unui spațiu larg de securitate și bunăstare nu este pe placul rusofobilor de serviciu, care încearcă cu orice ocazie să creeze niște bariere imaginare în inima blocului continental eurasiatic? Pentru că discursul antirusesc, cultivarea unei ostilități maxime față de orice s-ar asocia cu Federația Rusă, chiar dacă ar fi în avantajul românilor, substituie o lipsă totală de viziune asupra rolului pe care trebuie să și-l asume România pe plan regional și mondial.
Dacă cineva de la București crede că prin asumarea provincialistă a unui discurs antirusesc își demonstrează o "fidelitate și loialitate față de spațiul euro-atlantic", greșește amarnic. În Vestul, pe care ei declară că îl adoră, raportarea la Federația Rusă nu se face deloc prin optica mahalagismului obtuz bucureștean. Vestul ia decizii pornind de la niște calcule făcute la rece, nu de la niște obsesii istorice și niște noțiuni abstracte.
Le dau dreptate acelor utilizatori români care se întreabă mereu pe Facebook de ce Germania, Italia, Franța, Austria își permit să încheie la Moscova contracte avantajoase, prin care își asigură o creștere economică și un trai prosper pentru cetățenii lor, iar România (cea mai săracă țară din UE), își permite luxul de a continua să se mențină într-o izolare, motivată de o frică imaginară de a nu trezi suspiciuni de „trădare" în rândurile "partenerilor strategici" din NATO și UE. Între timp, toți acești parteneri strategici — americani și europeni — nu au niciun fel de prejudecăți atunci când intră într-un dialog pragmatic cu Federația Rusă. Rezultatele sunt pe față: partenerii României câștigă, în timp ce Bucureștiul este un veșnic perdant, economic și politic, în încercarea sa de a fi „mai euro-atlantic decât euro-atlantiștii", „mai occidental decât occidentalii", „mai catolic decât Papa".
