Corespondență din butoiul cu pulbere al Europei
BRUXELLES, 2 iun — Sputnik, Daniela Porovăț. E oficial: Italia este prima țară din nucleul dur al UE care va fi guvernată de un Executiv anti-sistem, un coșmar pentru tehnocrații de la Bruxelles.
Unul dintre comisarii europeni, cel care se ocupă de buget, a scăpat zilele trecute chiar o amenințare la adresa italienilor pentru acest afront adus somnului dulce pe zecii de mii de euro al celor care conduc destinele Europei, promițându-le locuitorilor din Peninsulă că piețele îi vor învăța cum să voteze!
Dimpotrivă, alegătorii italieni sunt acum cei care învață piețele și manipulatorii de la Bruxelles că democrația poate învinge și că UE se apropie de un final nefericit tocmai pentru că nu a avut niciodată legătură cu cetățenii, fiind o suprastructură care a trăit fentându-i pe aceștia atât cât i s-a permis.
În timp ce Franța și Germania se războiesc comercial cu SUA, Italia dă semnalul că popoarele nu mai suportă fanfaronada și distopia UE, tot mai îndepărtată de realitatea vieții cotidiene și de nevoile oamenilor, și au purces, în mod democratic, la răsturnarea Curții de la Bruxelles. Comisia Europeană s-a încurcat întotdeauna în cetățeni, și acest lucru s-a văzut foarte clar cu ocazia referendumului din Olanda și din Franța pentru o Constituție europeană (2015), când alegătorii din cele două țări au spus că nu doresc să fie aglutinate după poftele Bruxelles-ului și au salvat astfel Europa de la această oficializare a uniformizării forțate.
Cinci Stelle și Lega Nord au demonstrat nu doar că pot câștiga alegerile, ci și că pot sta la masa tratativelor și negocia pentru a putea forma un Guvern și a oferi țării stabilitate. Desigur că, la fel ca în cazul Brexitului, mulți dintre decidenții europeni vor dori să pună în practică amenințarea comisarului Günther Oettinger, nu întâmplător un german, și să le aplice italienilor o lecție dură ca să nu mai voteze cu cine doresc ei, ci cu cine le spune Europa.
Aceasta a fost mereu marea problemă a utopiilor distopice, precum UE, că mai existau și oameni vii prin preajmă care își făceau auzite nevoile, total diferite de proiectele păpușarilor. Aceștia și-ar dori să vadă Marea Britanie în faliment și Italia pe butuci doar pentru a arăta că după UE nu mai există viață și că ei sunt singurii salvatori ai Europei. Un comportament de rackeți: dacă nu-i lăsăm să ne "protejeze", artizanii UE sunt gata să ne dea foc ca să ne arate cât sunt de necesari!
O mișcare similară a avut loc în Ungaria, unde apocalipsa pe care o va aduce Viktor Orban, profețită de toți adolatorii UE, nu a mai avut loc. În restul Europei, partide naționaliste au mai ajuns la putere, dar în alianțe, precum în Austria, așadar Bruxelles-ul a tremurat puțin, dar a supraviețuit.
Când însă într-una din țările fondatoare ale Uniunii și ale zonei euro niciunul din partidele dorite de Bruxelles nu mai are putere de decizie în politica statului, acesta este cu adevărat începutul sfârșitului pentru UE, fiind adevărata lovitură de grație și o răsturnare a dictaturii Bruxelles-ului mult mai eficientă decât Brexitul. Doar victoria la prezidențialele din Franța a lui Marine le Pen ar fi avut un efect mai puternic decât preluarea guvernării din Italia de către Cinci Stelle și Lega Nord!
Bruxelles-ul nu se mai poate comporta acum ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, nici nu poate întoarce spatele acestei provocări.
Țara Renașterii nu se dezminte și declanșează unda de șoc care va răsturna status quo-ul actual din Europa. Dacă piețele, armatele cu care Oettinger îi amenință pe noii "carbonari" revoluționari, vor încerca ruinarea Italiei, valul de revolte care se va stârni va grăbi disoluția UE.
În istoria ulterioară a bătrânului continent, 2018 va fi considerat reiterarea lui 1918, adică anul care va aduce sfârșitul Imperiului și eliberarea națiunilor.
