BUCUREŞTI, 15 mai — Sputnik, Georgiana Arsene. Potrivit celor mai recente informaţii făcute publice de Primăria Municipiului Bucureşti, în Capitală sunt 174 de clădiri încadrate în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public şi 173 de clădiri încadrate în clasa I de risc seismic, dar care nu prezintă pericol public.
De asemenea, alte 330 de clădiri din Capitală sunt încadrate în clasa a II-a de risc seismic, iar 95 sunt încadrate în clasa a III-a, în timp ce şase imobile sunt în clasa a IV-a de risc seismic.
În 1994, reducerea riscului seismic a fost declarată prioritate legislativă guvernamentală, când a fost adoptată Ordonanţa de Guvern nr. 20, privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente. Până acum, foarte puţine dintre acestea au fost reabilitate, informează gândul.info.
Tot prin OG nr.20/1994 a fost realizat Programul anual de acţiuni pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de consolidare la clădiri de locuit multietajate, încadrate prin raport de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic(care prezintă pericol public), program de finanţare gestionat acum de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.
Două din zonele problemă ale Bucureştiului se află în plin centru. Vorbim despre Zona Magheru, dar şi despre Centrul Vechi. Asta nu înseamnă că sunt cazuri singulare.
Specialiştii spun că o parte din vina pentru decăderea şi degradarea clădirilor vechi o poartă şi măsura de închidere a acestor imobile pentru orice altă activitate, în afară de locuit.
În raportul citat se arată că eşecul programului de diminuare a riscului seismic este cauzat de lipsa de transparenţă a programului, lipsa de informare şi implicare a cetăţenilor, impunerea soluţiei şi a executantului fără consultarea proprietarilor, costurile mari pe care proprietarii trebuie să le suporte, fără a avea posibilitatea de a cunoaşte detalii şi de a negocia, lipsa de facilităţi, cum ar fi, spre exemplu, mutarea locatarilor sau acordarea unui sprijin pentru proprietarii cu posibilităţi reduse.
Potrivit datelor furnizate de Primăria Municipiului Bucureşti, la începutul acestui an doar 4 clădiri cu risc seismic se aflau în reabilitare, iar de la Revoluţie şi până astăzi au fost reabilitate numai 20 de clădiri cu risc seismic.
Situaţia nu este „roz" nici pentru restul României. Şi aceasta pentru că, la nivel naţional, 15.000 de clădiri sunt încadrate în clasa I sau II de risc seismic.
Astfel, dacă ar avea loc un cutremur de mari dimensiuni, cel puţin 90.000 de români ar avea de suferit, potrivit datelor Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
Mai mult, noi nu stăm bine nici la capitolul intervenţie. Şi aceasta pentru că gradul de dotare cu autospeciale şi echipament pentru executarea unor misiuni operative, cum ar fi, spre exemplu cele de căutare-salvare urbană este modest sau chiar inexistent.
În acest caz, gradul de vulnerabilitate este crescut.
În cazul în care în ţara noastră ar avea loc un cutremur puternic, trei sferturi din populaţie ar fi afectată, infrastructura fiind în multe zone una „critică", iar dotările cu echipamente pentru misiuni de salvare-căutare sunt, aşa cum am menţionat deja, slabe sau absente, se arată în proiectul Strategiei de consolidare şi dezvoltare a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) 2016-2025, aflat în dezbatere pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne.
