BUCUREŞTI, 2 mai — Sputnik, Doina Crainic. Studiile arată că persoanele care leagă multe prietenii şi au relaţii de calitate cu prietenii și familia sunt mai fericite, au mai puține probleme de sănătate și sunt mai rezistente la stres.
Însă greşelile pe care le facem de multe ori în relaţiile noastre ne pot aduce şi neplăceri, iar unele atitudini le putem regreta mai târziu. Psihologii, consultaţi de readersdigest.com, ne învaţă câteva lecţii:
1. Să îi acceptăm pe oameni aşa cum sunt
Ideea că putem repara defectele pe care le sesizăm la partenerii noștri de viaţă, la prieteni, la părinți și la copiii mari este un lucru care poate deveni foarte supărător pentru aceştia. O doză sănătoasă de ego ne poate spune că modul cum privim noi lucrurile este corect, dar a încerca insistent să „corectezi" defectele altcuiva poate avea un efect contrar celui aşteptat, spune psihologul Paul Coleman, autorul cărţii „We Need to Talk": Tough Conversations with Your Spouse" („Trebuie să vorbim. Disputele dintre soţ şi soţie").
„Acest fapt implică ideea că venim dintr-un mediu mai «luminat», că noi cunoaştem mai în profunzime cum trebuie să fie lucrurile", spune psihologul. Astfel, cealaltă persoană poate ajunge să considere că el sau ea nu este suficient de bun(ă) și astfel pot apărea nemulţumirea şi resentimentele.
O atitudine mai sănătoasă ar fi aceasta: „Priveşte în interior pentru a rezolva problema", spune psihologul Eli Finkel de la Northwestern University. Dacă partenerului tău nu îi plac adunările, gândește-te să participi singur la următoarea petrecere, astfel încât celălalt să nu fie nevoit să participe forţat la conversaţii și să nu trebuiască să pleci devreme. Trebuie să recunoaştem că nu vom fi mereu pe aceeaşi „lungime de undă" cu privire la unele chestiuni.
„Trebuie să spunem: «Există această diferență permanentă, dar trebuie să învățăm să trăim unul cu celălalt»", subliniază Coleman.
De asemenea, într-un cuvânt de învăţătură rostit către cei căsătoriţi, IPS Parinte Pavel, Mitropolit de Sisaniou si Siatistis, spunea că relaţia dintre cei doi soţi trebuie să se bazeze pe iubire şi libertate, iar libertate înseamnă, în acest context, respectarea identităţii celuilalt.
„De multe ori avem tendința să-l schimbăm pe partenerul de viață. Asta înseamnă că nu-l iubim, pentru că, în mod normal, dacă iubești pe cineva îl iubești pentru ceea ce este. (…) Dacă într-adevăr îl iubesc pe celălalt, vreau să rămână diferit, pentru că doar atunci voi putea să-l iubesc. Dacă vreau să mi-l însușesc pe partenerul de viață, dacă vreau să devină ca mine, atunci nu-l iubesc, ci vreau să-mi subordonez personalitatea lui", spunea Mitropolitul.
2. A lăsa un grad de libertate copilului este benefic pentru acesta
Potrivit psihologului Hara Estroff Marano, autorul cărţii „A Nation of Wimps" („O naţiune de incapabili"), există o mare neîncredere în instituțiile societății noastre, ceea ce îi împinge adesea pe părinţi să se implice excesiv în viaţa cotidiană a copiilor, din dorinţa de a-i proteja de dificultăţi şi de a-i ajuta să aibă reuşite.
„De asemenea, părinţii nu au încredere în dorința copiilor de a fi competenți și nu acceptă că personalitatea lor le va influența dezvoltarea", mai spune psihologul.
Tendinţa de a interveni devine mai puternică dacă părinții îi văd pe copiii lor ca pe nişte „surogate" prin care le sunt îndeplinite propriilor lor vise, potrivit lui David Elkind, autorul cărții „The Power of Play", psiholog pentru copii, pensionat, de la Universitatea Tufts.
Faptul de a interveni frecvent pentru a-i proteja excesiv pe copii de stres le poate dăuna pe termen lung.
Michelle Givertz, profesor asistent de comunicare la California State University, Chico, a studiat sute de cazuri de relaţii între părinți și tineri adulți și a constatat că rezultatul unei astfel de atitudini este un copil (ulterior adult) înclinat spre stări depresive şi demotivat, incapabil de a atinge obiective.
De asemenea, din cauza acestei intervenţii excesive din partea părinţilor, copiii care sunt obișnuiți să obțină tot ceea ce au nevoie fără a face niciun efort pot ajunge să gândească „Eu am dreptul la toate", fără a avea însă capacitatea de a obţine ceea ce vor.
Astfel, nu este rău să îi lăsăm pe copii să trăiască uneori şi dezamăgiri și să-și rezolve singuri propriile probleme cât le stă în măsură, asigurându-i, în acelaşi timp, că sentimentele lor sunt înţelese (chiar dacă părintele este cel care spune „nu") și că ești disponibil, ca părinte, de a-i oferi sprijin moral. Aveţi încredere în capacitatea lor de a depăşi obstacolele. „Treaba noastră ca părinți este de a-i ajuta pe copii să devină independenţi", spune Givertz.
3. Contrariile nu se atrag totdeauna
Cheia pentru o relație fericită și sănătoasă este a alege ca partener o persoană care este, de fapt, foarte asemănătoare ţie — o persoană care să îţi valideze concepţiile. Studiile au subliniat deseori că este important să existe valori comune, trăsături asemănătoare de caracter, o situaţie economică apropiată şi aceeaşi religie, precum şi diferenţe mici de vârstă.
Glenn Wilson, psiholog și profesor la Gresham College din Londra, a elaborat un chestionar de compatibilitate care cuprinde aspecte precum stil de viață, politică, creșterea copilului, moralitatea și finanțele. El a descoperit că partenerii care au dat răspunsuri asemănătoare s-au declarat mai mulţumiţi de relaţia lor. Cu toate acestea, spune el, „când partenerii sunt prea asemănători, poate fi o relație mai mult de tip frate-soră, prea previzibilă, fără a interveni multe aspecte noi".
Astfel este recomandabil să căutați un partener ale cărui pasiuni să difere suficient de multe de ale voastre pentru a vă îmbogăţi experiența, dar cu care să fiţi pe „aceeaşi lungime" în chestiuni importante precum modul cum vă manifestaţi afecțiunea, ce înseamnă o viață morală și ce concepţii aveţi cu privire la creşterea copiilor.
4. Relaţiile sociale sunt importante
Auzim deseori sfaturile obişnuite de care să ţinem seama pentru a trăi mai mult: faceţi mişcare, nu fumați, limitați mâncarea nesănătoasă. Însă relaţiile de prietenie sunt la fel de importante. „Cu cât este mai mare cantitatea și calitatea relațiilor dvs., cu atât veţi trăi mai mult", arată Bert Uchino, psiholog la Universitatea din Utah.
Julianne Holt-Lunstad de la Universitatea Brigham Young a colectat date din 148 de studii care analizează relația dintre sănătate și interacțiunile umane. Ea a constatat că, pe o perioadă de aproximativ șapte ani, persoanele care aveau o viață socială activă erau cu 50% mai puțin expuse riscului de a muri din orice cauză decât persoanele cu interacţiuni puţine. Un nivel scăzut de interacțiuni sociale are același efect negativ ca fumatul a 15 țigări pe zi!
Psihologul Sheldon Cohen de la Universitatea Carnegie Mellon a administrat subiecţilor un spray nazal conţinând un virus de răceală; cei care au raportat că au o diversitate de legături sociale au fost de patru ori mai puțin susceptibili de a dezvolta o răceală decât cei care aveau puţine relaţii. Dar calitatea relațiilor este la fel de importantă, potrivit cercetărilor lui Uchino. Acesta a înregistrat tensiunea arterială a 88 de femei aflate într-o situație stresantă (care se pregăteau să ţină un discurs) și a constatat că tensiunea era mai scăzută în cazul femeilor alături de care se afla acolo un prieten apropiat pentru a o încuraja. Cercetătorii consideră că stresul asociat cu un sprijin social redus declanșează o serie de reacții dăunătoare. Faptul de a şti că există prieteni care te susţin poate preveni astfel de reacţii, spune Cohen.
5. Dorinţa slăbeşte, dar iubirea rămâne
Deseori, cuplurile tind să creadă că o relație nu mai poate fi salvată atunci când intensitatea emoțiilor scade şi mai apar şi neînţelegeri.
„Partea imatură din noi crede că persoanele compatibile nu au conflicte", spune psihologul David Schnarch, autorul cărţii „Intimacy & Desire".
Dar rezultatele cercetărilor nu confirmă acest lucru. Potrivit lui Howard Markman, psiholog la Universitatea din Denver, coautor al cărţii „Fighting for Your Marriage", cuplurile care au o relaţie reuşită se şi ceartă — însă ceea ce contează este modul cum fac asta — partenerii fericiţi se abţin de la comentarii răutăcioase sau nepoliticoase. Faptul de a-şi exprima nemulţumirile permit ambilor parteneri să vorbească deschis și să-și asume responsabilitatea pentru greșelile lor.
De asemenea, este firesc ca dorința să scadă. „Dragostea romantică este atunci când avem această experiență emoțională care ne captivează şi care durează, de regulă, aproximativ un an și jumătate", spune Will Meek, psiholog la Universitatea Portland. „Dragostea profundă vine după ce vedem cât de imperfect este celălalt și totuşi acceptăm să îl asumăm oricum", adaugă acesta.
Psihologul Harriet Lerner, autorul cărţii „Marriage Rules", sugerează că, în loc să vă lăsaţi copleşit de nemulţumiri, este mai bine să faceţi un efort pentru a vă reface relaţia, gândindu-vă la ce puteţi schimba în bine. „Fiecare ştie ce poate încălzi inima partenerului", arată Lerner.
