BUCUREȘTI, 23 apr — Sputnik, Dragoș Dumitriu. O nouă "bombă" în explodează în cazul "protocoalelor". De data aceasta este vorba de un protocol semnat între Ministerul Apărării Naționale, condus la acea dată de Gabriel Oprea, și Ministerul Public, condus de procurorul general de atunci, Laura Codruța Kovesi. Protocolul a fost semnat pe data de 4.04.2011.
Precizăm că documentul a fost prezentat în exclusivitate de Mihai Gâdea în emisiunea "Sinteza zilei".
Interesant este însă ce conține acest protocol. Astfel, la Articolul 1, citim:
"Protocolul se încheie în scopul valorificării eficiente, potrivit competențelor și atribuțiilor prevăzute de lege a informațiilor care vizează securitatea națională în domeniul militar, precum și prevenirea și combaterea infracțiunilor săvârșite de către personalul Ministerului Apărării Naționale".
Care este sursa acestor informații? Aflăm la articolul 2 care era structura din MApN abilitată în organizarea și coordonarea punerii în aplicare a prevederilor protocolului:
"Pentru Ministerul Apărării Naționale — DGIA (Direcția Generală de Informații a Armatei) — structura centrală cu atribuții și competențe în obținerea, prelucrarea, stocarea și verificarea informațiilor și datelor referitoare la factorii de risc și amenințările interne și externe, militare și nonmilitare, care pot afecta securitatea națională în domeniul militar, coordonarea aplicării măsurilor contrainformative prin structurile sale specializate".
Așa cum se vede din document, protocolul este aprobat de ministrul Gabriel Oprea și de procurorul general Laura Kovesi și este semnat la final de directorul general al DGIA, și de Tiberiu Nițu, prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
Documentul schimbă însă toate datele problemei Protocoalelor. Pe scurt, iată despre c ear fi vorba, iar Mihai Gâdea probabil va comenta zilele viitoare.
În primul rând, toate protocoalele au fost realizate la solicitarea și sub îndrumarea „partenerului strategic", același care a definit "corupția" ca o problemă de prim rang, prioritar zero, a României.
În al doilea rând, s-a bazat prioritar pe relația SRI — FBI și CIA, relație de colaborare oficială, dar, evident, menținută la un grad de secretizare ridicat.
În al treilea rând, în combinație a fost introdus elementul de acțiune directă, DNA, cel care, spre deosebire de SRI, avea puterea legală și efectivă de a face anchete, dar și de a solicita mandate — de ascultare, de reținere, de arestare — dar se și ocupa de punerea în executare a mandatelor, aspect pe care l-a putut transmite, după noul CPP din 2014, și SRI. Dar, vine celebra decizie a CCR din 2016 și joaca se termină, în acest sens.
În al patrulea rând, se încheie protocoale cu un număr impresionant (și poate încă necunoscut) de instituții, totul în scopul declarat al anticorupției, fără a se cunoaște în acest moment ce informații și unde, în ce dosare au fost folosite.
În baza acestor patru etape descoperite, s-a ajuns la concluzia că SRI, George Maior și Florian Coldea erau în spatele unei adevărate rețele informative care avea datele tuturor și le folosea, de multe ori, în mod abuziv, neconstituțional, chiar ilegal etc.
S-a pus accent pe acea prevedere din protocolul SRI-PÎCCJ ca procurorul să prezinte ofițerului SRI cu care lucrase, într-un termen dat, modul în care folosise informațiile primate de la acesta. S-a pus însă problema dacă așa ceva s-a întâmplat vreodată?
Noul protocol aruncă însă o altă lumină asupra afacerii: nu ofițerii de informații erau cei care comandau, ci procurorii. Iată care e logica ipotezei.
Ofițerii din domeniul informațiilor militare — și armata, în general — nu au fost și nu sunt dornici de a se trezi cu civili care se bagă în problemele lor și care mai și fac anchete. Cu alte cuvinte, protocolul a fost impus din afara MApN și DGIA, iar din aceasta cauză punerea în aplicare și valorificarea datelor se făcea nu de către militari — ci de cei impuși (extern și politic) în afacere, procurorii.
Practic, în cazurile speciale, procurorii erau cei ce comandau, iar ofițerii executau. La fel și în cazul relației cu SRI — probabil cu excepția lui Florian Coldea și a unui anturaj secret, situat deasupra „curelei de transmisie".
Curea care mergea direct la cel care o învârtea — partenerul strategic. Procurorii ("de elită") erau cei care implementau politica partenerului strategic, lor li se subordonau serviciile, nu invers. Așa s-a întâmplat și în Italia, primul experiment european de acest fel.
În plus, să gândim logic — dacă alde Portocală sau Onea, ca să vorbesc de două cazuri notorii, ar fi fost în subordinea, sau sub controlul unui ofițer SRI pe cazurile lucrate, păi se mai împiedicau ei în fustele unor… anchetate, erau înregistrați ca ultimii începători și ajungeau bătaia de joc a presei?! Iar înregistrările le-a făcut deputatul, de capul lui?…
Nu, partenerul a acționat direct prin procurori, iar dezvăluirile care au dus la căderea unei părți a planului se datorează tocmai cuiva mult mai discret, care s-a săturat — sau a început să înțeleagă că… "nu e bine domnu chestor…"!…
Repet, e doar o ipoteză. Aștept reacții — și voi continua.
