BUCUREȘTI, 30 mart — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Așa cum consemnam într-un alt articol, azi se va produce, sub ochii curioși ai presei, desecretizarea protocoalelor SRI — Parchetul General.
Cererea imperioasă pentru această desecretizare e rezultatul campaniei de presă, dar și din mediul politic, vizând existența "binomului" Coldea — Kovesi, respectiv SRI — DNA, care a face și desface majoritatea cauzelor importante din România.
În bătălia pentru "desecretizare" s-au aruncat politicieni de prim rang, a început o adevărată cursă a declarațiilor și demersurilor în acest sens.
Unul dintre artizanii acestei "desecretizări" este chiar ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, cel care a anunţat pe 16 martie că va solicita desecretizarea de către Ministerul Public — DNA a protocoalelor încheiate cu SRI.
Drept urmare, pe 27 martie, Parchetul General a răspuns că "având în vedere discuțiile din spațiul public referitoare la declasificarea protocolului de cooperare în domeniul securității naționale încheiat în anul 2009 între PÎCCJ și SRI, a ajuns la concluzie că "sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legislația în vigoare pentru declasificarea documentului menționat".
"În acest moment, Ministerul Public așteaptă punctul de vedere al SRI, astfel cum prevede procedura de declasificare a documentelor cu acest regim juridic, punct de vedere care a fost solicitat în scris instituției cosemnatare", se arată în Comunicatul instituției conduse de Augustin Lazăr.
După 48 de ore a reacționat și SRI, așa că azi Protocolul va fi publicat pe site-ul SRI.
Purtătorul de cuvânt al SRI, Ovidiu Marincea, a ținut să avertizeze jurnaliștii că "nu vor găsi ceva ilegal" — dar a și să precizat că "după decizia 51/2016 a CCR, protocolul de colaborare între SRI şi Parchetul General nu s-a mai aplicat".
Ce este cu această Decizie a CCR? Emisă pe 16 februarie 2016, ea "admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nalini Ziya, Nalini Noori şi Hosseini Seyed Mehdi în Dosarul nr.52586/3/2011* al Tribunalului Bucureşti — Secţia I penală şi constată că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispoziţiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală este neconstituţională".
Turcii în cauză formulaseră în acțiunea lor o cerere de probe, mai precis trei documente: o scrisoare de înregistrare la CEDO a unei cereri de sesizare a instanţei europene cu privire la aceleaşi chestiuni care formează obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate; Protocolul de cooperare interinstituţională între Ministerul Justiţiei, Ministerul Public şi SRI, în legătură cu care se cere Curţii Constituţionale să solicite, la rândul său, anumite informaţii, relevante în susţinerea excepţiei; şi un document conţinând extrase din articole de presă referitoare la implicarea serviciilor secrete în justiţie.
Sublinierile ne aparțin, dar textul este extras chiar din Decizia 51/2016 a Curții Constituționale. Pe scurt, CCR a admis neconstituționalitatea implicării SRI în demersurile legale reglementate prin Codul de Procedură Penală, iar SRI s-a conformat.
După cum spune purtătorul de cuvânt al SRI, protocolul nu s-a mai aplicat după ce CCR a dat Decizia 51. Clară, deci, și reciproca — dacă Decizia nu era, protocolul funcționa.
Ei bine, Decizia "minune" nu a fost luată în unanimitate de către judecătorii CCR, ci doi au exprimat voturi și opinii contrare. Și, surpriză, unul dintre cei doi a fost chiar prof, univ. dr. Tudorel Toader, în acea perioadă judecător la CCR, care semnează o "Opinie separată". Citez:
"În dezacord cu decizia adoptată prin majoritate de voturi, am considerat și considerăm că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 142 alin.(1) din Codul de procedură penală trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece…".
Și urmează o argumentație stufoasă, care poate fi citită integral în documentul către care am dat anterior link.
Pe scurt, argumentația lui Toader se bazează pe două aspecte principale — existența/funcționarea la acea vreme a două Coduri Penale, existând deci interpretări care-cum să se aplice în speța de față; în al doilea rând, Toader consideră că… „Excepția privește interpretarea și aplicarea legii, aspecte ce intră în competența instanțelor de judecată, iar nu a Curții Constituționale". Foarte interesant… dar și mai interesantă este ultima frază a „opiniei separate":
"În prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, și din perspective faptului că legalitatea administrării probelor se verifică de către instanța de judecată".
Cu alte cuvinte, Tudorel Toader nu are nicio clipă impresia neconstituționalității Protocolului în sine, ci insistă să se lase la latitudinea instanței civile "să verifice legalitate probelor".
Pare ciudată atitudinea de atunci a actualului ministru, mai ales că una dintre principalele sale preocupări actuale este conflictul constituțional — vezi cazul Laura Kovesi. Dar, mă limitez la a fi observat acest aspect, mai departe las juriștii să analizeze… eventuala contradicție.
Inginerește analizând, rezultă un fapt clar: dacă Tudorel Toader și-ar fi impus atunci „opinia", Protocolul SRI — Ministerul Public (DNA inclus, la pachet) ar fi existat și azi. Aștept… "opinii separate".
