BUCUREȘTI, 22 mart — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Scrisoarea adresată de premierul Viorica Dăncilă președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Junker, înseamnă o implicare directă, oficială, a statului român în elucidarea unei situații extrem de neclare.
Propaganda anti-PSD (nu o putem numi presă, fiind de un militantism politic agresiv) a reacționat vehement — "e fake news", spun aceștia.
Cu toate acestea, acuzația de ingerință în treburile Justiției, chiar în dosare ale unor personaje cheie din România, nu este doar un demers al presei, ci are girul unor renumiți oameni de drept, care au comentat în aceste sens. A crede că avocați de renume sau juriști din diverse structuri ale statului își riscă reputația pentru promovare micul ecran este o absurditate — iar argumentele folosite de acești oameni de drept au fost profesionale.
În plus, nimeni nu poate nega o evidență — presiunile la care e supus un magistrat care are în lucru cazul unei persoane care apare pe o listă transmisă de "Guvernul Europei". Iar acest adevăr l-au subliniat și juriștii în cauză, pe baza experienței lor în instanță.
Or, premierul Viorica Dăncilă s-a implicat numai după ce s-au implicat juriștii în acest caz, deci a depășit granițele unui simplu subiect de presă.
Dar, iată care sunt ideile principale din scrisoarea trimisă de premierul român, asumându-și responsabilitatea "de a apela la toate pârghiile legale și morale pentru protejarea și promovarea României ca stat democratic în care funcționează separația puterilor în stat, independența justiției și în care sunt garantate drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului".
Cu alte cuvinte, Dăncilă expune o alternativă care poate cutremura Bruxelles-ul, mai ales una dintre pârghiile de presiune ale Europei, Mecanismul de Cooperare și Verificare.
"Mă adresez dumneavoastră, domnule președinte, în legătură cu un subiect care preocupă și îngrijorează opinia publică din România", scrie Dăncilă. "Mă refer la o scrisoare atribuită Comisiei Europene, datată 10 octombrie 2012, transmisă ministrului Justiției de la acel moment, doamna Mona Pivniceru, care conține 21 de cerințe adresate de instituția europeană Guvernului României referitoare la MCV — între aceste cerințe se regăsesc și solicitări concrete, directe, privind anumite cauze penale și anumite persoane cercetate penal pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție și de abuz în serviciu".
Premierul transmite cunoscuta listă, în care apar George Becali, Adrian Năstase, Șerban Brădișteanu, George Copos, Tudor Chiuariu, Ion Dumitru, Decebal Traian Remeș, Cătălin Voicu și Dan Voiculescu.
Viorica Dăncilă îi solicită lui Juncker să clarifice "aspectele de fapt și de drept cu privire la documentul în cauză", aceasta sub auspiciile relației de parteneriat "bazată pe transparență și încredere".
Accentul premierului român este extrem de curajos, atrăgând atenția că lămurirea solicitată este "esențială pentru colaborarea noastră instituțională și pentru consolidarea funcționării justiției în România".
"Să lămurim dacă documentul atribuit Comisiei Europene este unul autentic, asumat instituțional, și dacă este singurul document de acest fel, de natură să aducă ingerințe în funcționarea justiției și separația puterilor în stat".
Pasajul acesta reprezintă esența scrisorii — deoarece arată că specialiștii Guvernului apreciază că documentul este "de natură să aducă ingerințe în funcționarea justiției și separația puterilor în stat"!
Mai mult, Viorica Dăncilă expune și faptul că Guvernul României nu înțelege la ora actuală ce a stat la baza întocmirii listei.
"Prin implicarea dumneavoastră directă, vom avea posibilitatea să înțelegem rațiunile, motivele și criteriile care au stat la baza întocmirii de către reprezentanții Comisiei Europene a acestei liste nominale, modalitatea în care informațiile solicitate și obținute de către instituția europeană au contribuit la analizarea și, mai ales, la evaluarea progreselor înregistrate de România în cadrul MCV".
Demersul premierului român are un caracter imperativ și urgent — "consider că se impun clarificări urgente, domnule președinte Juncker", spune Dăncilă — motivat și de informația oferită de ministrul Justiției, Tudor Toader, că "transmiterea unor astfel de cerințe imperative autorităților române de către Comisia Europeană a constituit o practică repetată".
"Sunt ferm convinsă că răspunsul dumneavoastră va include detalii relevante și utile, care să ne permită, în continuare, obținerea de rezultate semnificative în cadrul MCV", spune Dăncilă, care punctează, în final că "având în vedere progresele făcute de România în domeniul justiției, subliniez, din nou, că se impune ridicarea MCV, pentru a îndepărta orice urmă de îndoială și pentru a nu afecta credibilitatea relației noastre de parteneriat".
Scrisoarea premierului este probabil cel mai puternic și curajos demers al unui oficial român pe lângă "Guvernul Europei".
Întrebarea este — ce se va întâmpla dacă CE va da un răspuns evaziv? Va rămâne la nivelul dezbaterilor de presă?
Dar dacă CE va recunoaște sau nu va da un răspuns în doi peri, încercând să se impună printr-o atitudine de tip Macovei sau „propaganda" anti-PSD?
Propun ca o premisă a concluziei chiar un comentariu al unui organism de presă și "acțiuni civice", cum se autodefinește G4Media.
„După ce Curtea Constituțională a anunțat că nu mai dorește să dialogheze cu misiunile MCV, după scrisoarea înțepată a premierului Viorica Dăncilă adresată președintelui Comisiei Europene, după amenințarea subînțeleasă cu ruperea simbolică și unilaterală a înțelegerii făcută cu UE în 2007 la momentul integrării, fake news-ul a devenit politică oficială a statului român iar asta ar trebui să ne îngrijoreze pe toți. Viorica Dăncilă tocmai l-a notificat pe Jean Claude Junker că domnul Dragnea dorește să fie lăsat în pace, altfel poate face chiar mai urât decât Orban și Kaczinsky la un loc".
Autorul textului este Dan Tapalagă, iar prin "fake news-ul" se referă la scrisoarea premierului. Să înțelegem că acesta este și punctul de vedere al "Europei"?… Că până acum așa a fost.
Dar, faptul că "Dragnea (…) poate face chiar mai urât decât Orban și Kaczinsky la un loc", adică România ar putea fi mai periculoasă decât Ungaria și Polonia la un loc pentru UE — asta ce o mai fi? O amenințare voalată dar directă, că ne-ar putea aștepta repercursiuni mai severe decât ale celor două state "rebele" la un loc?
Cert este că există un adevăr în această ipoteză — dacă România are dreptate, atunci Bruxelles este compromis grav: se aduce dovada ingerinței în treburile interne, prin distrugerea unor personalități ale statelor membre.
