BUCUREȘTI, 30 ian — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Presa de azi vuiește în legătură cu gestul "brav" al rectorului Universității București, prof. Mircea Dumitru. Fostul ministru tehnocrat al Educaţiei a demisionat din toate funcţiile pe care le ocupa la Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU).
Într-o scrisoare deschisă postată pe Facebook, Mircea Dumitru anunță demisia "din toate funcţiile pe care le ocup în cadrul CNATDCU". Dumitru invocă "standardele eticii academice", precum și declaraţiile publice ale noului ministru, care l-ar pune în fața unor "compromisuri inacceptabile".
Rectorul Universității spune că a reflectat la "nevoia de a pune în acord conduita mea publică și asumarea unor funcții în serviciul comunității academice cu valorile integrității profesionale" în care continuă să creadă cu obstinație, după cum afirmă distinul dascăl.
Concluzia la care a ajuns, sau "actul salubru de minimă decență publică" este să se retragă din toate funcțiile asociate cu funcționarea Ministerului Educației. De ce nu a făcut asta pe vremea lui Liviu Pop? Iată explicația:
"Atâta timp cât poziția de ministru a fost gerată de un obedient membru de partid, executant servil al poruncilor venite "de la centru", deși nu m-am simțit în ordine cu mine însumi, am considerat că nu există — încă — o puternică incompatibilitate (…)", în fine, urmează un bla bla la finele căruia explică o anume compatibilitate a misiei sale în slujba "acreditării academice în domeniul meu de expertiză, filosofia" și Liviu Pop, demnitarul care era "un agramat lamentabil și un incult irecuperabil". Interesant, nu?
Dar acum, lucrurile au luat o întorsătura grotescă, scrie profesorul Dumitru. Desigur, în plan filosofic, lucrurile pot lua și întorsături — mai ales într-o semantică de la polul mâniei.
"Atunci când demnitatea publică ocupată cândva de Spiru Haret îi revine unui universitar care este și rector, iar acesta suferă dramatice episoade de luptă infantilă cu gramatica de bază a limbii române și ar trebui, mai degrabă, să "pună mâna" pe o carte elementară de sintaxă și de semantică a frazei, decât să gestioneze o reponsabilitate uriașă pentru copiii și viitorul acestei țări,… ei bine! în astfel de circumstanțe, prezența mea în continuare în consilii ale ministerului ar dăuna mult propriei mele sănătăți sufletești".
Am reprodus acest text, care denotă cel puțin o stare de spirit extrordinară — dar ar putea fi și o manifestare a falsei revolte, a imposturii.
Mircea Dumitru, membru corepondent al Academiei Române, s-a remarcat mai puțin prin traducerile după Wittgenstein, pe cât a făcut-o prin scandaluri. Astfel, chiar în cazul traducerilor menționate, Mircea Dumitru apare ca traducător… în condițiile în care el singur declară în CV că… nu cunoaște limba germană, decât la nivelul de "danke, bitte"!
Adică e vorba de una dintre cele mai dificile și complexe limbi — iar autorul, Ludwig Wittgenstein, supranumit "ultimul mare filosof", nu scria la nivelul Google translate. Cunoscuții ziariști Ion Spânu ("Cotidianul") și Victor Roncea ("Ziua") au scris multe articole critice la adresa acestui „traducător" care nu cunoștea limba.
Dar, cel mai mare scandal a fost cu documentele descoperite de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității Statului (CNSAS) din care rezultă că filosoful "fără speranță, dar împăcat cu sine însuși", a colaborat cu Securitatea. Nu ca poliție politică, dar… a colaborat. Iată un fragment relevant din adeverința publicată în 2017 de CNSAS.
„Potrivit documentelor din dosarul R 79832, domnul DUMITRU Mircea a fast recrutat de către Securitate în scopul încadrării informative a studenților din Facultatea de Filozofie din București și a semnat la data de 23.10.1980 un Angajament, olograf, fiindu-i atribuit numele conspirativ,,NEGULESCU II".
Mai mult, CNSAS afirmă că adescoperit, la fila 5 din dosar, o "Notă de relații nedatată, olografă", în care DUMITRU Mircea a declarat că… "Mă aflu în relații mai apropiate cu Ș.M., S.M., C.L.F., O.I.R.". Desigur, repet, asta nu e poliție politică, mai ales că nu a fost făcută de cineva din… PSD, ALDE sau PRM, de exemplu. Dar, atenție la ce mai urmează:
"La fila 9 a aceluiași dosar este arhivat un Plan de dirijare a sursei,,NEGULESCU", întocmit la data de 19.04.1983 de către cpt. DANILEVICI Dumitru din cadrul Securității Municipiului București, document în care se consemnează propunerea de folosire a sursei pe langă studentul chilian (…), în scopul realizării următoarelor sarcini: "1. Stabilirea relațiilor pe care și le-a creat în rândul studenților români și străini din cadrul facultății".„
Găsiți în documentul CNSAS anexat și alte date interesante despre activitatea patriotică a rectorului de azi al Universității.
La CNATDCU, Mircea Dumitru a avut o activitate fructuoasă, culminând cu dosarul Ponta, căruia, în calitate de rector al Universității, i-a retras diploma de doctor în drept, în uralele Opoziției.
Interesant este și că tot CNATDCU a descoperit și plagiatul în cazul mai multori doctori ai Academiei SRI. Și, ce să vezi, printre ei, Mihai Tudose! iată un articol documentat de la vremea respectivă (iulie 2016), publicat de Pressone, scris de nimeni altcineva decât "rezistenta" Emilia Șercan, descoperită și ea cu probleme de natură apropiată.
"Mihai Tudose — deputat PSD la data susţinerii tezei de doctorat şi preşedinte al Comisiei pentru Politică Economică, reformă şi privatizare din Parlament — dovezi despre plagierea tezei de doctorat a lui Tudose au apărut public la data de 18 august 2015. Situaţia lui este una specială, având în vedere că, după un an de la susţinerea doctoratului, a dat concurs pentru un post de conferenţiar universitar la ANIMV, titlul de doctor fiind o condiţie obligatorie pentru a putea deveni cadru didactic în învăţământul universitar".
Deci, plagiatorul Tudose ajunge Premier (!!) iar Mircea Dumitru nu se supără deloc! Sigur, Mihai Tudose e un (in)telectual față de Valentin Popa, cultura și educația curg din spusele lui mai ceva decât Ozana printre rândurile lui Creangă! Mai mult, acuzat la numire în legătură cu obținerea titlurilor la academia SRI datorită doctoratului plagiat, Tudose se apără spunând că nu i-a folosit la nimic doctoratul, că a nu a ocupat nici posturile pentru care a dat concurs, mă rog de-ale lui Tudose. Iar Mircea Dumitru nu zice nimic!
Ba chiar era gata să accepte bani de la Tudose, care făcea proiectul de buget, inclusiv pentru CNADTCU și pentru Universitate! Ordin pe unitate, sau cum? Și tot Mircea Dumitru nu era deranjat de ridicolele încăierări cu limba română ale lui Rareș Bogdan, în emisiunea căruia participa cu plăcere, nici de datoriile nesimțite ale postului pe care-l manageriază.
Dar, sigur, prezența în fruntea ministerului a unui rector care folosește regionalisme și este dorit de zeci de peste 80% dintre rectorii din țară trece peste puterea de a răbda a lui Mircea Dumitru.
Concluzia mea este că personajul în cauză, în ciuda titlurilor, îni ridică semne de întrebare — dacă nu chiar de… certitudine. Cerititudinea că doctorii care, după numai doi ani, ajung decani sunt dubioși. Ca și autorii care sunt susținuți de un alt personaj ciudat, Gabriel liiceanu. Desigur, e doar o opinie personală.
