BUCUREŞTI, 31 aug — Sputnik. La conferința ERMAS (Conferinţa Ştiinţifică Anuală a Economiştilor Români din Mediul Academic din Străinătate) vin în fiecare an în România economiști români care s-au remarcat la universități care se află in topul celor mai bune 100 universităti din lume, informează Adevărul.
Printre aceștia se numără și Florin Bîlbîie, membru al Comitetului Ştiinţitic al ERMAS 2015, cercetător care a predat la Oxford, în prezent profesor la Sorbona, considerat unul dintre cei mai buni macroeconomişti din lume şi „şansa României la Nobel" (conform economistului român Moisa Altar).
Alături de acesta, printre zecile de economişti români care activează în universităţi aflate în acest top, mai sunt și Mihai Manea, profesor la Massachusetts Institute of Technology (MIT), Nicolae Bogdan Gârleanu, profesor la Universitatea California Berkley sau Cosmin Iluţ, cercetător la Stanford Institute for Economic Policy Research.
Potrivit unui studiu realizat de unul dintre iniţiatorii ERMAS, clujeanul Sebastian Buhai (37 de ani), cercetător la Universitatea din Stockholm, în colaborare cu Cristian Litan şi Gheorghe Silaghi, cadre didactice la Universitatea Babeş-Bolyai, niciunul dintre românii menționați mai sus nu are șansa să fie acceptat pe un post de profesor plin în România. Deși pare incredibil, motivul este că niciunul nu îndeplineşte criteriile minime stabilite de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU).
Doar 20 la sută dintre aceştia îndeplinesc condiţiile pentru a obține statutul de profesor asociat. Aceasta, chiar dacă mai mult de 80% dintre cei menționați îndeplinesc condiţiile pentru a devenit profesori conform criteriilor universităţilor din top 100 mondial, iar unii dintre ei sunt profesori plini sau profesori asociaţi la universităţi aflate în top 10 mondial în domeniul economic.
Studiul a scos la iveală că economiștii români care activează la universități de prestigiu din străinătate ar „pica" în România la numărul de articole ştiinţifice şi la participările la conferinţe, în România punându-se accent pe cantitate, nu pe calitate.
