Editorial de Vladimir Novosadiuc
La prima vedere, discutarea îndelungată în societate și adoptarea legii cu privire la amendarea Codului Audiovizualului, urmate de promulgarea acestui act normativ, prin care este interzisă difuzarea buletinelor de știri și emisiunilor analitice, par stranii.
De ce stranii? Pentru că oricine știe că în Moldova majoritatea populației privește și ascultă deja de multă vreme emisiuni de actualități și analitice nu numai din Rusia, ci din întreaga lume, prin intermediul sateliților și al altor mijloace moderne. Aceasta, în primul rând!
În al doilea rând, încercarea de a explica adoptarea acestei legi prin grija pentru „asigurarea securității informaționale a statului" este în afara oricărei critici.
Oare inițiatorii și autorii acestei legi își imaginează că, interzicând posturilor locale să transmită programele analitice și de știri din Rusia, vor reuși să „asigure" ceva?
Apropo, țin să explic pentru cei neinițiați ce înseamnă în context modern noțiunea de „securitate informațională a țării".
Securitatea informațională a Republicii Moldova este definită în Concepția Securității Informaționale a Republicii Moldova, aprobată de către Parlament acum trei săptămâni, drept "stare de protecţie a persoanei, societăţii şi a statului, a drepturilor şi intereselor acestora în spaţiul informaţional, stipulate de Constituţie şi alte legi ale Republicii Moldova, precum şi a drepturilor şi intereselor ce ţin de căutarea, crearea, recepţionarea, expedierea, distribuirea, prelucrarea, stocarea, utilizarea şi protecţia informaţiei în spaţiul informaţional; protecția intereselor și a drepturilor persoanelor, societății, statului în spațiul informațional de gravitatea și multitudinea amenințărilor la adresa securității informaționale în societatea modernă, de necesitatea menținerii unui echilibru între interesele persoanelor, societății și statului pentru asigurarea securității informaționale".
Adică, avem unul dintre cazurile cele mai paradoxale! Interzicându-mi să privesc la televizor actualitățile și programele din Rusia, Parlamentul nu mă protejează, ci, dimpotrivă, în acest caz încalcă drepturile legitime ale omului.
Multe alte argumente pot fi aduse în favoarea numeroșilor adversari ai adoptării acestei legi. Dar ne întrebăm: Oare o astfel de decizie a deținătorilor puterii a fost dictată doar de grija pentru securitatea noastră informațională?
Desigur că nu. În opinia mea, esența este absolut alta.
Suntem deja în anul 2018. Anul alegerilor. Rezultatul lor este astăzi imprevizibil, chiar în pofida opiniei vehiculate în societate precum că acela câștigă care deține resursele administrative. Electoratul este divizat aproape juma-juma: cât de dreapta, atât și de stânga. În mod conștient evit să scriu „și de centru", deoarece acesta, în fond, nu mai există.
Odată cu apropierea alegerilor, această segregare va fi și mai pronunțată.
Divizarea societății poate fi constatată și conform principiului geopolitic. Cineva este „prorus", altcineva este „prooccidental". Iar altora le este totul indiferent, principalul este să aibă un loc de muncă și să-și poată întreține familia.
Iată anume pe aceștia cărora le este „totuna" autoritățile caută să-i atragă de partea lor. Însă cum să facă acest lucru, dacă nu sunt în stare să creeze măcar niște condiții pentru a le asigura existența?!
Conducerea țării speră că, mimând remanieri și reforme, îi va putea atrage pe cetățeni de partea sa. Dar, slabă nădejde.
Menționăm un alt factor important care, de asemenea, a constituit un punct de plecare în elaborarea legii de către cei care străjuiesc „securitatea noastră informațională". Occidentul, relativ nu demult, a inițiat o cruciadă împotriva așa-numitei „propagande a Kremlinului". Și, desigur, autoritățile noastre eurointegrate nu-și pot permite să nu țină pasul în acest marș comun.
Așadar, stimați telespectatori moldoveni, urmăriți în continuare cu interes știrile din Rusia la televizorul dumneavoastră.
Dar, cum rămâne cu noua lege?
Nicicum! Ea există paralel. Și, apropo, noțiunea de „securitate informațională" din această lege contrazice Concepția Securității Informaționale în Republica Moldova aprobată de Parlament, pe care am citat-o mai sus.
Conform noii rectificări operate în Codul Audiovizualului, securitatea informațională reprezintă un ansamblu de măsuri menite să-i protejeze pe cetățenii Republicii Moldova de dezinformarea și manipularea parvenită din afara țării care pot aduce grave prejudicii securității informaționale a statului.
Opinia autorului poate să nu coincidă cu poziția redacției.
