CHIȘINĂU, 12 ian — Sputnik, Octavian Racu. Academia Română a publicat pe site-ul său un text, care vine ca o completare la programul de sărbătorire a Centenarului Unirii, în care se înfierează așa-numitul "iliberalism", asociindu-l eronat cu "revizionismul maghiar". Textul însă, în realitate, reprezintă un manifest ideologic cosmopolit-liberal, care nu are nicio tangență cu unirea din 1918. Subiectul Centenarului devine mai curând un prilej de îndoctrinare politică.
Ce este, totuși iliberalismul? Judecând după discursul liderilor polonezi și unguri, prin "iliberalism" se înțelege o democrație în care conceptele filosofico-politice abstracte liberale sunt substituite cu valorile tradiționale și religioase care definesc identitatea națională, iar unitatea mecanică a unor indivizi atomizați și "conștiința civică" sunt înlocuite cu o unitate organică și o conștiința etno-religioasă. Într-o anumită măsură, am putea spune că e vorba de acea „democrație organică", la care se referea filosoful conservator german, Carl Schmitt. E tocmai setul de idei pe care chiar Academia Română le-a exprimat într-un text dat publicității pe 8 februarie 2017. În manifestul de atunci, întitulat "Identitate, Suveranitate, Unitate Națională", academicienii au anunțat niște poziții care pot fi încadrate tocmai în categoria de „iliberalism".
Spre exemplu, semnatarii manifestului din 2017 se arătau îngrijorați de "încercarea de erodare a identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale a României, cu multe acţiuni plasate sub semnul globalismului nivelator sau al unei exagerate „corectitudini politice", dar şi de multe acţiuni îndreptate împotriva Statului şi Poporului Român".
Aici ei se refereau la "rescrierea tendenţioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei, denigrarea simbolurilor naţionale, subminarea valorilor şi instituţiilor fundamentale, sabotarea viitorului, dezmoştenirea generaţiilor care vin după noi prin vânzarea pământului, a resurselor solului şi subsolului, prin defrişări masive, prin înstrăinarea sau falimentarea unităţilor economice, prin degradarea învăţământului şi a sistemului sanitar, prin politizarea excesivă a tuturor subsistemelor statului şi societăţii, ceea ce are ca efect deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupţia, lipsa de eficienţă, apariţia unor tensiuni sociale".
Un astfel de discurs consuna perfect cu acel "iliberalism" care este promovat de polonezi și unguri și provoacă adesea accese de panică la Bruxelles. Ce s-a întâmplat între timp? S-a schimbat viziunea mediului academic cu 180 de grade sau e o reacție la criticile venite din zona liberal-cosmopolită, care a tratat această declarație drept o susținere subtilă a pozițiilor exprimate de PSD?
În noul text, în care de această dată lipsește o listă a semnatarilor, se afirmă o poziție contrară celei exprimate anterior: în opinia autorilor (sau autorului) "răspunsul României și al Europei la iliberalism trebuie să se manifeste prin mai multă Uniune Europeană. Nu trebuie admisă în niciun caz o pactizare cu iliberalismul, indiferent de direcția din care vine". Autorii nu specifică ce vor să spună prin "mai multă Uniune Europeană" și ce implică o evitare a unei "pactizări cu iliberalismul". Poate ar fi vorba de renunțarea la suveranitate și identitate națională în favoarea unei construcții megaeuropene, în care românilor li se rezervă statutul de cetățeni de mâna a doua?
Intenționat sau nu, textul încearcă să creeze o confuzie între o dezbatere ideologică — liberalism vs valorile identitare — și o dezbatere pe subiecte istorice, încercând să justifice frica față de orice discuții prin evocarea pericolului "devierii de la valorile democratice". Oare cel care consideră că are dreptate s-ar teme de niște dezbateri, atunci când are siguranța că argumentele sale sunt imbatabile?
Pe lângă înfierarea iliberalismului și „pericolului maghiar", reprezentanții Academiei îndeamnă la suprimarea oricăror dezbateri legate de apartenența României la NATO și UE, precum și de parteneriatul strategic cu America. De ce ar fi România unicul stat de pe fața pământului în care dezbaterile despre viitorul poporului ar reprezenta un subiect tabu? Oare UE și NATO reprezintă o "stație terminus" a istoriei românilor?
„O televiziune de la estul României ne îndeamnă de fiecare dată, sub camuflajul sloganului ei insidios — „Ask more!" („Întreabă mai mult!") — să punem totul în discuție și sub semnul întrebării — mai ales apartenența noastră la UE, apartenența la NATO sau parteneriatul strategic cu America", se spune în manifest.
Mai grav este că reprezentanții Academiei condamnă orice formă de dialog între Est și Vest, în care întrevăd un pericol pentru democrație și Uniunea Europeană.
"Academia Română constată că aceste invitații la "dialog", care se întețesc pe toate canalele, și dinspre Est și dinspre Vest, vin din partea unora care astăzi propovăduiesc pe față iliberalismul și sunt în prima linie a contestării normelor de funcționare a Uniunii Europene", se spune în textul Academiei.
În continuare urmează discursul panicard despre "o Românie europeană și civilizată, care este încercuită de inamici", sugerându-se că regimurile iliberale ar putea să degenereze în „fasciste și naziste", așa cum s-ar fi întâmplat în perioada interbelică.
"Regimurile iliberale care se întețesc în preajma României, și la Est și la Vest, devin tot mai vizibile în lumina Centenarului, căci unele dintre cele mai nocive consecințe ale războiului mondial au fost regimurile (inițial) iliberale care, ulterior, s-au transformat, nefast și explicit, în regimuri fasciste și naziste", afirmă autorii.
În final, ar fi de constatat că textul are anumite nuanțe isterice, încearcă să creeze situații conflictuale pe loc gol (în mod direct, cu Ungaria, Polonia și indirect — cu Rusia) și îndeamnă la conservarea stării de fapt, afirmând că nu ar exista nicio alternativă vectorului pe care îl urmează România în prezent. Autorii refuză să recunoască marile schimbări care se petrec pe plan global, refuză să recunoască eșecul principiilor și idealurilor de acum câteva decenii, în situația în care același mediu academic și clasa politică se arată incapabile să propună un proiect național care ar corespunde spiritului noului veac.
Lumea se află în pragul unor mari schimbări și doar cei care sunt incapabili să se acomodeze noilor condiții devin isterici când își dau seama că nu sunt în stare să răspundă politic, moral și intelectual noilor provocări. Dacă academicieni mereu fac trimitere la generația "marii uniri", haideți să ne întrebăm: ce s-ar fi întâmplat dacă generația anului 1918 ar fi rămas la fel de închistată?
