BUCUREŞTI, 6 ian — Sputnik, Georgiana Arsene. A mai rămas puţin timp până când creştinii de stil vechi vor sărbători Naşterea Domnului. Conform vechiului calendar iulian, această Sărbătoare, stabilită pe 7 ianuarie, este prefaţată de seara de Ajun. Atunci, copiii şi tinerii, îmbrăcaţi în port popular, cu colaci legaţi cu ştergare înflorate, merg pe la casele rudelor şi prietenilor pe care îi colindă aducând vestea Naşterii Pruncului Sfânt.
După ce colindă, fiecare se întoarce acasă, iar familiile tradiţionale se reunesc la o masă de post, denumită „Cina Sfântă", după răsăritul primei stele pe cer, semnificaţie a astrului ce i-a călăuzit pe magi către locul Naşterii Mântuitorului, informează Realitatea.net.
Ce pun pe masă ortodocşii de stil vechi, în Ajunul Crăciunului? Moldovenii, ardelenii, minorităţile de ruşi lipoveni, bulgari, ucraineni sau sârbi pregătesc 12 feluri de mâncare, în numele apostolilor. Dintre felurile specifice de mâncăruri se remarcă grâul fiert cu nucă, sarmalele de post cu ciuperci şi usturoi, compotul de prune afumate.
Pe masa de Crăciun a ruşilor lipoveni veţi găsi bucate specifice, precum o piftie specială, servită cu hrean, intitulată haladet, lapşa, o mâncare ce constă în tăiţei fierţi în supă de pasăre, sărmăluţe în foi de viţă sau varză. De pe masa lor nu lipseşte peştele, preparat fie în ciorba de perişoare sau în chifteluţe. La desert se serveşte cozonac cu nucă, colţunaşi cu brânză — varenki, dar şi alte specialităţi ruseşti.
Colindătorii încep să sosească imediat după masă. Aceştia intră în casă şi cântă în faţa icoanei. Singurul colind este o cântare bisericească, „Hristos Rajdaetsea" şi începe de la preotul satului, continuând la restul gospodăriilor, notează sursa citată.
Ucrainenii din Maramureş sărbătoresc potrivit obiceiurilor păstrate din moşi strămoşi. În Ajunul Crăciunului, aceştia consumă alimente de post, dar tradiţia spune că pe masă trebuie să fie nouă feluri de bucate, simbol al bogăţiei de peste an. Cel mai important fel de mâncare este „hrebleanca", făcută din ciuperci gătite cu zeamă de varză. Pe masă se mai află grâul fiert, simbol al roadelor bogate şi peştele.
Specific lor este că picioarele mesei sunt legate cu lanţ care nu se dă jos până la Bobotează, pentru ca binele să rămână în casă.
După apusul soarelui, în seara de Ajun, copiii pleacă la colindat. La miezul nopţii se merge la biserică, la slujbă — snocne. După terminarea slujbei, în biserică se cântă colinde. Întotdeauna se cântă cel mai lung colind, de 17 strofe.
Dimineaţa de crăciun reuneşte creştinii tot la biserică, unde un grup de tineri vine cu Viflaimul.
Pe lângă pregătirea bucatelor, sârbii aprind la miezul nopţii de ajun o creangă de stejar — banjakul. Ei cred că, astfel, vor atrage bunăstarea, fericirea şi norocul în viaţa lor. Până la miezul nopţii, sârbii consumă doar mâncare de post. Sub feţele de masă, ei pun, potrivit tradiţiei, bani şi fân, pe care le vor scoate abia la Bobotează — 19 ianuarie. Fânul va fi dat animalelor din gospodărie.
Românii care sărbătoresc Crăciunul conform calendarului vechi o fac conform tradiţiilor locului. Ei se numesc stilisti si sunt în jur de un milion în România. Cea mai mare parte a lor se află în Moldova.
Şi basarabenii sărbătoresc Crăciunul pe stil vechi. În republica Moldova există obiceiul ca Anul Nou să fie aşteptat cu pâine. Gospodinele coc „crăciunelul", reprezentând un colac mic, în forma cifrei opt, dar şi „ajunelul", care doar vesteşte apropierea ajunului Naşterii Domnului.
Cei doi colaci se agaţă, împreună cu flori de busuioc, la icoană şi vor sta acolo până la Sfântul Gheorghe, când se scot şi se dau la animale, ca să le apere de rele.
