BUCUREŞTI, 5 ian — Sputnik, Georgiana Arsene. Specialiştii atrag atenţia că utilizarea tot mai mult a tehnologiilor moderne afectează grav în special copiii şi tinerii. Dincolo de crearea unei dependenţe, folosirea tehnologiilor a dus la apariţia unei noi afecţiuni, denumită „demenţă digitală", informează eubio.ro.
Ea este noua boală a secolului în care trăim. Şi aceasta deoarece folosirea noilor tehnologii duce la apariţia unui paradox: deşi suntem mai conectaţi, relaţionarea în spaţiul virtual nu permite împărtăşirea reală şi directă a emoţiilor. Mai mult, devenim vulnerabili în faţa unor afecţiuni.
Nu neagă nimeni că acum toată lumea, inclusiv copiii, au acces la un volum uriaş de informaţie. Este, însă, benefic acest lucru? Iată o întrebare care permite, în acelaşi timp, atât un răspuns afirmativ, cât şi unul negativ.
Ce este, însă, demenţa digitală? Potrivit sursei amintite, demenţa digitală este definită drept „o afecţiune ce presupune deteriorarea funcţiilor creierului din cauza utilizării în exces a tehnologiilor digitale. Practic, nu mai gândim cu creierul, ci cu internetul. Noile tehnologii devin un apendice care lucrează în locul nostru, ceea ce ne atrofiază capacitatea de concentrare şi memoria".
Adolescenţii din Coreea de Sud se confruntă deja cu demenţa digitală. Acest fapt se datorează supradezvoltării din punct de vedere tehnologic a ţării. În cazul lor, scăderea „capacităţilor cognitive este asemănătoare cu cea a pacienţilor care au suferit traumatisme craniene sau afeţiuni psihiatrice, astfel că ei nu mai pot ţine minte detalii banale din viaţa cotidiană".
Mai mult, utilizarea excesivă a tehnologiilor digitale duce „la dezvoltarea insuficientă a emisferei drepte a creierului, asociată cu concentrarea". De aici apar probleme cu atenţia şi memoria, probleme care au ca urmare apariţia demenţei precoce.
Soluţia ar fi să nu renunţăm cu totul la tehnologie — ar fi absurd — dar nici să o lăsăm să „gândească" în locul nostru. Spre exemplu, în loc să le trimitem mesaje prietenilor ne putem întâlni cu ei şi putem purta o conversaţie. Să nu renunţăm, astfel, la interacţiunile cu lumea reală.
