BUCUREȘTI, 30 dec — Sputnik, Daniel Nistor. Sfârșitul anului 2017 are drept cap de agendă controversele privind Legile Justiției și intervențiile puterilor străine pe acest subiect.
Cele mai recente evenimente la temă: fostul ministru al Justiției, Florin Iordache, a trimis ambasadelor contestatare traduceri ale modificărilor legislative și tot mai multe voci, printre care și unele din sistem, cer explicații concrete în legătură cu aceste contestări.
Aceasta după ce 7 ambasadori au afirmat, într-un comunicat comun, că modificările "riscă să pună în pericol progresele" înregistrate de România până în prezent. Cei șapte diplomați reprezintă Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Olanda și Suedia, adică 7 state membre ale Uniunii Europene.
Ceea ce trebuie remarcat este că "scrisoarea celor 7" vine la circa o lună după ce Departamentul de Stat al SUA a cerut României să renunțe la modificarea legilor justiției și însuși ambasadorul american Hans Klemm a declarat că manifestă "îngrijorări foarte serioase" cu privire la această problema.
Avem, iată, o Uniune Europeană scrofuloasă la datorie, care prin șapte voci importante ale ei a tras și ea România de urechi, simțindu-se datoare să nu rămână mai prejos decât surata SUA. "Sunteți și în UE, nu numai în NATO, așa că trebuie să va urechem și noi" — pare să fie mesajul Uniunii.
Această umflare în pene ar putea să păcălească un popor născut și trăit exclusiv în capitalism. "Ce autoritară e Uniunea Europeană! La fel de autoritară că și SUA" — ar gândi capitaliștii pur sânge.
Noi, cei care am apucat și vremuri comuniste, am mai văzut filme de-astea. Pe timpul comuniștilor, când un mare șef voia să sancționeze un subaltern, șef mai mic, întâi îl beștelea, dar nu îi aplica sancțiunea direct, ca să nu poate fi bănuit de tendințe despotice. Și atunci îi spunea "uite, tovarășe, ce părere au oamenii muncii despre activitatea dumitale!", și îi băga sub nas o reclamație semnată de "mai mulți cetățeni indignați".
Ambasadorii indignați nu pot pretinde că reprezintă vreo putere similară Statelor Unite ale Americii. În primul rând că au venit cu comunicatul la aproape o luna după declarațiile părții americane. În al doilea rând, ei sunt șapte iar Hans Klemm unul singur, deci la fel de important cât ei toți la un loc. Așa că europenii trebuie să atace în haită ca să obțină un efect asemănător cu al americanului.
După ce au semnat toți șapte același document, ca sindicaliștii care cer mai multe bonuri de masă, ar trebui întrebați dacă au procedat la fel de spontan precum manifestanții din Piață Victoriei. Adică le-a trecut prin cap simultan același text, sau l-a scris unul singur dintre ei (ambasadorul Franței, al Suediei, care?) și apoi i-a pus pus pe ceilalți șase să îl semneze?
