BUCUREȘTI, 20 dec — Sputnik, Evan Răutu. Radu Tudor publică pe blogul personal un articol despre experiența pe care ar fi avut-o în zilele Revoluției, când ar fi fost "anchetat de Securitate". În altă versiune, ar fi fost "anchetat și amenințat". Totuși, este ciudat cum un "analist militar și politic" de talia sa încurcă multe borcane, iar pe altele lipește etichete cam nepotrivite cu conținutul.
Povestea lui RT* începe duminică, 17 decembrie 1989, când constănțeanul nostru era "student la Timișoara". Era o atmosferă explozivă, scrie jurnalistul, folosind o sintagmă mai potrivită pentru un derby fotbalistic, decât pentru o revoluție în direct.
"Ne trezeam dis de dimineață în vuiet de elicoptere, de tancuri, de lume ce fremăta puternic de 48 de ore", scrie Radu Tudor.
"Duminică dimineaţa, o linişte ciudată şi apăsătoare stăpânea oraşul aproape pustiu", scrie în schimb Press Alert din Timișoara, o sursă mult mai autorizată.
Cât despre elicoptere, au apărut undeva după ora 10, TAB-urile au venit pe la ora 15, iar tancurile au blocat zone din oraș spre seară. În fine…
"Noi, studenții, ascultasem Europa liberă și alte posturi toată noaptea. Auzisem ce se întâmpla în oras, sâmbătă noaptea fusese o tensiune uriașă, se umpluse complexul studențesc de "gărzi patriotice" și ofițeri de securitate care se legitimau și ne spuneau să nu iesim nicăieri, să stăm în cămin".
RT povestește deci că a stat în cameră, iar informațiile le primea de la radio sau auzea ce e pe-afară. Sigur, securiștii îl țineau acolo și "gărzile patriotice", deși acestea aveau să intre în acțiune doar câteva zile mai târziu. Apoi RT susține că a fost evacuat din cămin — asta chiar pe 18, deci a doua zi după ce se trezise în "vuietul de elicoptere" pe care nu mai el îl auzise "dis de dimineață".
Mirată de faptele prea puțin revoluționare ale celebrului analist militar, o cititoare din Timișoara îndrăznește să-l întrebe… Iată dialogul:
"Alexandra Popovici: Și de ce nu ai ieșit din cămin? Poate pentru că nu erai timișorean? Prietenii mei au iesit, iar doi dintre ei au murit.
Radu Tudor (radu-tudor.ro): De unde știri că nu am ieșit? Faceți presupuneri de prost gust și rău intenționate".
Sigur că da, RT e un viteaz, iată mai departe:
"Am plecat evacuat din cămin pe 18 decembrie. Ajuns în gara Timișoara, am urcat în primul tren care a venit. Mergea la Arad, în sens invers decât aveam eu și alti colegi nevoie. Eu trebuia să ajung la Constanța, cu legătura prin București".
Cu alte cuvinte, RT a tulit-o din Timișoara cât de repede a putut… Sincer, nu e o ceva de rușine, era chiar ceva înspăimântător — hilar e doar contrastul între bățoșenia afișată și fuga sănătoasă dar iepurească — mai ales că atâția au avut atunci curajul să iasă în stradă.
Daianu Tache, un alt cititor, răsucește pixelii în rană "Deci esti revolutionar…", "Nu", răspunde sec Radu Tudor. Nu suntem de acord — măcar, platonic, și tot a fost revoluționar!…
Interesant este că RT spune mai departe "ajung pe 19 dimineata la ora 5,00 în Constanța, după 24 de ore de hălăduit prin gări și pe căile ferate românești" — deci o tulise din Timișoara în zorii lui 18, pe ploaia care spălase urmele sângelui din seara cumplită a lui 17. Greu să uiți așa ceva, dar RT nu zice nimic.
Dar, la Constanța, surpriză — "Pe 20 decembrie, după ce povestisem unor cunoscuți ce am trăit la Timișoara, începuse să mă caute Securitatea. După câteva ore de scotocit pe la vechile domicilii, au ajuns printr-un tertip la ușa noastră".
Cu alte cuvinte, în acele zile în care Securitatea nu mai știa cum să-și drămuiască timpul, mai ales într-o zonă de prim risc așa cum e Constanța, aveau timp să umble după un studențache de 19 ani care povestea cu amicii… Mai mult, securiștii făcuseră ture pe la mai multe (foste?) domicilii.
Pot fi admise câteva explicații — fie RT vorbise cu o sursă a Securității care apucase să facă o notă, iar ofițerii se mișcaseră fulger, cam greu de crezut, fie exista un DUI (dosar de urmărire informativă) pe numele lui RT, fie de revenirea lui RT nu fusese anunțată doar familia, ci și "prietenii". Însă, în nici un caz nu se explică de ce băjbâiseră pe la "vechile domicilii".
Pot exista însă vreo două "alt gen" de explicații — RT era pe vreo listă, cum spuneam poate avea vreun DUI, sau poate avea vreun amic cu care stătea frecvent de vorbă, poate un ghid spiritual care îl învăța de să facă, iar secu nu bâjbâiseră, ci îi cunoșteau mai multe locații unde avea unele contacte frecvente.
"Doi ofiteri s-au legitimat și au spus: studentul Tudor Radu trebuie să vină cu noi, la sediul Securității, pentru a fi anchetat", relatează RT, o formulă probabil prescurtată a amintirilor, fiindcă nu prea cadrează cu procedura specifică — fără milițieni după ei (sau fără armată în acele zile)?! Mai mult, RT nu a plecat numai cu ofițerii ci… "Am plecat cu tata spre sediul Securității din Constanța, pe bulevardul Lenin". Cu tata?!… Așa ceva!…
Dar, cu sau fără tata, "Am fost amenințat, pus să scriu ce și de ce am vorbit în Constanța despre evenimentele de la Timișoara. Să spun ce implicare am avut și cine sunt cei care mai știu".
Wow, nasol moment, mișto remember, parafrază la fostul coleg Niki Dide. RT nu spune dacă a scris cele cerute, care au fost urmările, cine erau securiștii, dacă a fost regăsit documentul.
Însă, anul trecut, RT povestea puțin altfel: "Acum 27 de ani, abia venit acasă la Constanța — ca student — de la Timișoara, eram săltat din casa parinților de Securitate". Adică nu a mai avut nici când pentru… "după ce povestisem unor cunoscuți ce am trăit la Timișoara". Nu, haț, direct, dar după ce securiștii bântuiseră, atenție "disperați prin toate domiciliile pe care le-a schimbat familia mea în 20 de ani"… deși RT avea atunci doar 19 ani!
Probabil, s-au gândit bestiile regimului bestial, să vedem "unde, cum și în ce scop a fost conceput" viitorul analizei militare nord-atlantoide.
Dar iată ce s-a întâmplat la finalul unei zile, după câte detalii a furnizat RT, s-a scurs foarte repede.
"Ajuns acasă seara târziu istovit și nervos, am aflat de la Europa liberă că la Timișoara Armata fraternizase cu populația revoltată si maiorul Oancea a vorbit din Balconul Operei".
Deci, RT a ajuns acasă în seara de 20 decembrie, "istovit și nervos", nicidecum speriat de "ancheta și amenințările Securității". Bărbat, wtf! Problema e că, probabil din cauza nevilor, nu și-a dat seama că Viorel Oancea a vorbit abia în dimineața zilei de 22 din balconul Operei din Timișoara, tot atunci "fraternizând" și armata!
E adevărat că militari — fie individual, fie în grupuri mici — s-au mai alipit manifestanților, dar nu Armata. "Armata nu a fraternizat, ci s-a retras în cazărmi, în așteptarea unui alt ordin de la București", își amintește Claudiu Iordache. A urmat o revenire în forță, plus apariția trupelor de gărzi patriotice din Oltenia, înarmate cu ciomege.
Deh, "Timpul căpăta o altă dimensiune", spune RT, iar noi îl credem.
Bun, dar finalul acesta îl povestea RT anul trecut, preluat fiind de DC News. Anul acesta, nu-și mai aduce aminte de Oancea și de fraternizare, iar de la arestare și "ajutorul lui Dumnezeu" sare direct la… strigăte!
"Pe 22 decembrie, în strigătele unei descătușări fără precedent, plângeam și priveam cum Ion Caramitru și Mircea Dinescu anunțau la televiziune căderea regimului Ceaușescu". Mai simplu așa, ce să se mai complice RT cu detalii!…
Lăsând gluma la o parte, hai să întrebăm un ziarist de investigații pur sânge — Savaliuc, Dan Badea, Simona Ionescu — oare nu ar fi căutat și obținut până acum toate datele despre cine și cum l-a anchetat? Unde e declarația scrisă, ce și cum s-a întâmplat cu cei despre care am scris?
Dacă nu faci lumină într-o chestiune care te privește direct, ce pretenții ai de la altele? Sau poate Radu Tudor nu vrea să facă lumină… sau îi place așa, mai în Twilight Zone, ca atunci când razele soarelui vin numai de la Apus…
*RT sunt inițialele lui Radu Tudor, nu Russia Today
