BUCUREȘTI, 7 nov — Sputnik, Dragoș Dumitriu. O viață care ar merita transpusă într-un roman… S-a născut exact cu un an înaintea lui Octombrie Roșu, chiar pe fatidica dată de 7 noiembrie. A serbat azi 101 ani de viață, fiind într-o formă de zile mari!… S-a căsătorit la 98 de ani… Iar etapele sunt la fel de interesante ca datele principale.
Mihai Șora este fiu de preot, originar din Banat. Studiază, în pas cu timpurile, filosofia cu Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu. Cu toate acestea este fascinat de Blaise Pascal iar ulterior ajunge la Jean Jacques Rousseau.
Ajunge la Paris cu o bursă, unde lucrează la o teză despre "Noțiunea de har în opera lui Blaise Pascal". Este antifascist și se refugiază în Elveția. După război revine în Franța, unde ar fi avut legături cu rezistența franceză — și unde lucrează la Centre National de la Recherche Scientifique din Paris, între 1945 și 1948.
În 1948 revine în țară, după cum menționează biografii, "neînțelegând adevărata dimensiune tragică a ocupării de facto a României de către Uniunea Sovietică prin intermediul desființării partidelor politice, a democrației și a guvernării țării de către un guvern comunist aservit Kremlinului".
Realitatea e că din 1948 revine direct la Ministerul de Externe, unde lucrează ca referent în aparatul condus de nimeni alta decât "tovarășa Ana" — temuta Ana Pauker. Practic, cariera lui Șora de la Externe se și suprapune peste mandatul acesteia, Pauker fiind ministru de Externe până în 1952, iar Șora a plecat în 1951, primind o însărcinare conexă, aceea de șef de secție la Editura pentru limbi străine, unde rămâne până în 1954. Primește apoi funcția de redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, unde rămâne până în 1969.
În perioada Ceaușescu, Șora nu mai primește funcții, în schimb publică, în 1978, "Sarea pământului", carte pentru care primește Premiul Uniunii Scriitorilor, o carte de dialoguri filosofice. "După trei decenii de tăcere impusă", scriu biografii actuali despre apariția cărții… Impusă de el însuși, probabil, fiindcă Șora nu a fost un persecutat sau un ostracizat — ba chiar a avut funcții respectabile. În 1985 scrie o nouă lucrare filosofică, "A fi, a face, a avea".
În 1990 înființează Grupul pentru Dialog Social, alături de alte personalități care au avut un istoric interesant în perioada comunistă. A fost ministru al Învățământului în 1990, dar a demisionat după mineriada din 13-15 iunie. Din 2012 a devenit membru de onoare al Academiei Române.
După aventura guvernamentală din 1990, Mihai Șora s-a regăsit în scris, editura Humanitas publicându-i mai multe lucrări.
Astăzi, la extraodinara vârstă de 101 ani, Mihai Șora se simte tânăr și transmite un mesaj de curaj, pe meridianul de rezistență antiguvernamentală pe care s-a poziționat din 1990 încoace.
"Bună dimineața, copii!
Sunt pe apele Mării Egee, de unde, la prora corăbiei noastre, viteazul Ulise mă roagă să vă spun: nu lunecați, pe timp de furtuni, între vârtejuri, zgomote, furii; nici sub farmecul neostoit al sirenelor".
Mihai Șora s-a fotografiat pe malul mării cu o pancartă pe care este scris celebrul motto al lui Thomas Jefferson — "Când injustiția devine lege, rezistența devine datorie".
Îi urăm lui Mihai Șora să-și mențină spiritul și puterea, indiferent de opinii și momente el rămâne o figură importantă a prezentului — dar și o viață care, asumată sau tradusă, nu poate purta decât epitetul "extraordinară".
