Acum 99 de ani se năștea Nicolae Ceaușescu. Cu certitudine a fost om extraordinar — unii ar spune în bine, alții în rău, dar oricum era departe de fi obișnuit; mă voi mărgini să afirm că îi respect în primul rând pe cei care studiază istoria sa, faptele sale, așa cum fiecare pagină importantă a istoriei merită studiată — în primul rând pentru a învăța.
Există multe motive pentru care președintele Ceaușescu este lăudat, există și argumente împotriva faptelor sale. Acum, după 27 de ani de la execuția sa, nu mai suntem sub imperiul acelor momente, ci putem încerca să judecăm la rece, să iterăm diversele date care l-au condus pe conducătorul statului să ia diverse decizii și să adopte politici pe care mulți dintre noi le-am blamat. Dar, cred că acum, când vedem direct ce se întâmplă în România dar și în alte state, putem fi de acord că nu există niciunde perfecțiune, poate nici chiar bine majoritar — și nici măcar nu există vreo administrație din lume care să nu se facă vinovată de etape de autoritarism, de pierderi economice mari sau de crize, ba chiar de moartea unor nevinovați. Și, culmea, cu cât apropiem analiza de statele mai puternice, cu atât vedem cum se măresc aceste vicii ale puterii, ale conducătorilor.
Vă propun o înșiruire de chestiuni care mi se par clare în privința lui Nicolae Ceaușescu, dar și în ceea ce privește prezentul, iar o punere față în față se impune, dacă nu am devenit cumva ipocriți sau lași să ne uităm în oglinda istoriei reale:
— Nicolae Ceaușescu a fost executat după cel mai grotesc simulacru de proces;
— orice reformă a justiției s-ar face, orice cauze s-ar redeschide după zeci și zeci de ani, atât timp cât celui care a însemnat o perioadă importantă din toate punctele de vedere nu i se judecă procesul corect, pe bază de probe ale acuzării dar și ale apărarii, pe bază de experți, până atunci ideea de justiție română democratică va fi anulată în fața istoriei;
— acuzația de genocid a fost o aberație, fapt constatat chiar în primele luni după revoluție;
— acuzația de subminare a economiei naționale a fost o aberație, fapt constat prea târziu, din păcate, când "greaua moștenire" comunistă s-a dovedit mijlocul de subzistență națională, pe când greaua moștenire capitalistă, sau democratică, a devenit o modalitate de a justifica minciuni electorale, ba chiar și dispariții criminale din avera statului;
— se estimează că aproape 10.000 de femei au murit din cauza interzicerii avortului, dar înainte de decretul din 1966 se înregistrau circa 1 milion de avorturi anual, ceea ce înseamnă ca în 23 de ani cât a mai funcționat au fost salvate 23 milioane de suflete, total echivalent cu populația României — de menționat că astăzi s-a revenit la cifra colosală de omoruri, numite eufemistic avorturi, iar în prezent, în câteva țări occidentale sunt legi mult mai dure decât decretul lui Ceaușescu;
— situația financiară lăsată de Ceaușescu a fost pozitivă, acum avem o datorie uriașă, cu o creștere constantă, limitarea acestei creșteri a datoriei, nicidecum lichidarea ei, fiind o promisiune electorală și o obligație guvernamentală;
— dezvoltarea economică reală, în toate domeniile, în toate așezările, a fost o realizare colosală, chiar dacă aceasta a însemnat neglijarea unor facilități în anumite zone, prin comparație, în prezent, sunt ruine și locuri părăsite în marea majoritate a țării;
— proprietatea asupra pământului, a bogățiilor naturale, a apelor, pădurilor, a întreprinderilor era poporului, acum majoritatea celor enumerate aparțin străinătății;
— nivelul de trai în ultimii ani ai lui Ceaușescu era scăzut, nu din lipsă de bani, ci din lipsa mărfurilor, acum există un excedent de marfă, iar populația este din ce în ce mai îndatorată pentru a-și satisface dorințele;
— siguranța zilei de mâine, atât pentru pensionari cât și pentru tinerii absolvenți, asigurarea locuinței, a cheltuielilor sociale erau chestiuni de la sine înțelese și atunci, și acum — dar atunci în sens pozitiv, acum în sens negativ;
— economia la combustibili și electricitate de atunci, întreruperea curentului și a căldurii au fost probleme ale ultimilor șase — șapte ani, generate de plata datoriilor și investițiile masive, dar și de o politică forțată, greșit aplicată și prost explicată;
— tot în ultimii ani s-a exagerat cu limitarea transmisiei TV, în ziua de azi înregistrându-se un exces de posturi de televiziune, calitatea programelor fiind extrem de slabă, ceea ce reprezintă un pericol pentru societate, din multe puncte de vedere;
— cozile la alimente au fost o mare problemă și o greșeală a regimului Ceaușescu, dar cozile la plăți, la taxe și impozite, la diverse așa-zise facilități, neclaritatea actelor fiscale, controalele exagerate și multe altele sunt o problemă a zilelor noastre, nu a perioadei Ceaușescu;
— infracționalitatea era redusă, impactul direct cu organele coercitive era minim, în schimb astăzi înregistrăm în fiecare zi un număr imens de relatări despre infracțiuni, multe cu violență, dar și de arestări, audieri, anchetări, condamnări etc.
— deplasările în străinătate erau limitate, nu însă interzise, acum avem de-a face cu un adevărat fenomen al migrației, populația scade ireversibil, iar turismul extern este, într-o proporție imensă, doar un mijloc de adâncire a gregarului, a imitației unor modele de proastă calitate mult mediatizate;
— exprimarea pozitivă, mai ales cu argumente, referitoare la foștii șefi ai statului era permisă, unele nuanțe critice în cazul Mareșalului și al lui Carol al II-lea, azi este inclusă și pedepsită aspru în codul penal referirea la Mareșal dar și la Ceaușescu — în baza acelei condamnări aberante;
— învățământul era favorizat, alocarea din PIB fiind atunci de circa 11%, acum fiind nici măcar jumătate, iar calitatea, cel puțin în zona privată, este lamentabilă;
— cultura anilor lui Ceaușescu rămâne un reper în multe domenii, calitatea și acuratețea produsului sau actului de cultură de atunci, chiar supus unor norme ale "socialismului revoluționar" fiind net superioară subculturii de import sau a celei dedicată destrăbălării, promiscuului;
— respectul, voluntariatul, rușinea, grija pentru exprimare, sunt noțiuni care atunci țineau de firesc, acum sunt pe cale de dispariție;
— religia — cel puțin ortodoxia, catolicismul marile religii și cultele — nu a fost persecutată pe vremea lui Ceaușescu, acum este atacată fie de propaganda fără limitări a sectelor și șarlatanilor, fie de interese de afaceri sau politice, fie de o așa-zisă libertate de exprimare;
— libertatea de exprimare a fost socotită mult timp câștigul major al revoluției, dar de ceva timp vedem că exprimarea politică e cenzurată de patronate sau conduceri, de partizanate, iar exprimarea artistică decade cumplit, datorită nivelului tot mai scăzut al spectatorului, cultura sau alte teme ce impun abordări elevate fiind fie excluse, fie pe cale de eliminare din atenția publică;
— promiscuitatea exagerată, perversiunile sau deviațiile psihice au devenit normalități, iar tendința este de a le oficializa;
— România lui Ceaușescu era o țară a păcii, care câștiga din relațiile internaționale prietenii și bani, azi este o țară care participă la războaie ale altora, se teme de terorism, instalează baze militare străine pe propriul teritoriu ca să se apere de dușmani altădată priteni și parteneri;
— Ceaușescu nu a semnat tratatul de renunțare la litigiile privind teritoriile românești din componența Ucrainei, după 1989 au fost semnate la impunerea Occidentului;
— în fine, România condusă de Nicolae Ceaușescu era o țară liberă, nu era dominată nici de Est, nici de Vest, nu era datoare cămătarilor mondiali, era un actant respectat și un arbitru solicitat în toată lumea diplomatică.
Adaug la listă doar cuvintele președintelui american Jimmy Carter, spuse chiar la Casa Albă, "Astăzi îl primesc pe marele conducător al unei mari națiuni". Comparația? Nu există.
Sunt multe de comentat, dar eu mă opresc aici. Vă invit să vă spuneți părerea pe forumul de sub articol, fiindcă, orice ați crede despre Ceaușescu, sper că sunteți de acord că e un personaj despre care merită să se vorbească. Iar urarea pe care i-o fac azi, de ziua lui, este ca la anul, când se va aniversa — ori măcar se va contabiliza — centenarul nașterii sale, să se anunțe că se va (re)judeca, oficial, procesul familiei Nicolae Ceaușescu.
Dragoș Dumitriu — analist sistemic
