Ne mințim zilnic vorbind de o lume a libertății, a democrației. În realitate, cea mai importantă bătălie a prezentului se duce pentru manipulare. Marile puteri și cele mai active centre de influență încearcă să scrie realul în interesul lor — și să rescrie istoria ca argument în sensul acestor malversațiuni ale evenimentelor. Lumea, scria Wittgenstein, "este tot ce se petrece, lumea este totalitatea faptelor". Individual vorbind, sau la nivel de grup, nu e nimic mai fals, astăzi — lumea este totalitatea faptelor, dar nu așa cum se petrec, ci așa cum le află societatea — impropriu zis, le cunoaște.
În ciuda noilor tehnici, a lipsei de scrupule, rămân evidențe care nu pot fi disimulate în ceața trecutului; de exemplu, faptul că Marea Revoluție Socialistă din Octombrie a schimbat istoria. Cum a făcut-o — în bine? În rău?… Matematica, în reducționismul său, nu poate fi aplicată — dictatură contra ordine, sacrificii contra renaștere, cultură angajată contra decadență… În fine, contrastele sunt firești în orice căutare adevărată, dar ele devin și arme ale manipulării.
Lumea era totalitatea faptelor atunci când Witgenstein scria al său Tractatus, în anii primului război mondial. Și care erau faptele? Pe plan material, era o lume în colapsul dezechilibrelor sociale, care nu mai putea susține societatea, pe calea normală, a economiei pentru cetățeni, dar nu mai putea acoperi nici demența puterii și înavuțirii, a luxului și excentricității; pe plan spiritual, omenirea trecea prin decadența absurdă a claselor bogate, dar și prin bigotismul disperării, al celor săraci.
În plus, războiul! "Marele război", sintagmă repede răspândită, descriind ceea ce lumea înțelegea bine și dureros — că s-a ajuns la o confruntare sângeroasă, mai mare și mai dementă decât orice povesteau cronicile sau legendele — oamenii creaseră o încleștare în fața căreia păleau până și epicele bătălii din cărțile sacre. Și care erau cauzele? Cele de mai sus!
Nebunia puterii cerea reîmpărțirea lumii, cei bogați doreau să ia coloniile și sclavii altor bogați! Zecile de milioanele de morți erau planificate, sutele de milioanele de sclavi erau introduse în proiectul de recuperare a investiției militare. Da, Puterile Centrale au început Marele Război, dar niciuna dintre marile puteri nu îl refuza, ci dimpotrivă îl aștepta, cu registrele de venituri și cheltuieli deschise și la fel de cinice.
Aceasta era lumea în care a izbucnit Octombrie Roșu! Bolșevicii, odioșii bolșevici! Criminalii care au ucis aristocrația, care au dărâmat biserici! Ce urât sună… Ciudat este că nu la fel de urât a (ră)sunat pentru cei pe care îi considerăm azi marii scriitori ai Franței, ai Statelor Unite, ai fenomenalei Americi Latine. De ce asta? Pentru că ei, vizionarii spiritului, vedeau adevărul — lumea, cu și prin faptele ei, cerea Octombrie Roșu!
"Lenin, cu o întreagă echipă de revoluționari, a fost trimis și susținut de Germania", care dorea să pună la pământ marea forță a răsăritului, Imperiul Țarist. Istoricii și speculanții detaliilor nu au decât să continue pe această cale — sunt oameni ai prezentului, cuprinși în paradigma manipulării! Cauzele reale, pe care le-am expus anterior, nu țineau de conspirații!
Aproape 20 de milioane de morți în război și 100 de milioane în urma gripei spaniole din perioada imediată, pandemie care a surprins o lume distrusă și înnebunită de propriile fapte — o realitate care ține de "minunata" lume în care a izbucnit "sângeroasa revoluție bolșevică" — altfel spus, lumea care a cauzat, a "născut" Octombrie Roșu.
Iar Octombrie Roșu a născut, la rându-i, singura spaimă a lumii care îl cauzase — povestea devenea realitate, mai bine zis laitmotivul tuturor poveștilor din lume, victoria săracului asupra bogatului, ieșea din cărți și devenea prezent concret.
S-a spus imediat că statul comunist a fost o elucubrație sângeroasă, o lovitură dată umanității — și se spune și acum, după ce, chipurile, comunismul a murit, a pierdut bătălia; în realitate nicio bătălie, nici măcar cele religioase, nu s-au purtat cu intensitatea celei dusă de imperio-capitalism împotriva modelului viu al statelor proprietății populare.
Da, statul comunist, statul sovietelor a însemnat o nașterea grea, sângeroasă — cu victime… Sigur, stat dictatorial, Dzerdjinsky și prigoana contrarevoluționarilor, comisari cu Naganul la brâu, apoi Gulag… Dar, o întrebare trebuie pusă — nu cumva deportările la Cercul Polar sau în depărtările Siberiei existau și înainte? Ohrana era o societate caritabilă? Sau serviciile occidentale din colonii?
Cine acuza atunci "crimele regimului bolșevic"? Lumea celor care trimiseseră la moarte zeci de milioane, acceptaseră — poate chiar asiguraseră — moartea prin pandemie a unei alte sute de milioane — în fine, lumea imperio-capitalismului ce avea să provoace peste puțin timp o criză mondială, sorginte a celui mai sângeros conflict mondial, apoi la arme de distrugere în massă, astăzi capabile să nimicească însăși viața pe planetă…
Cu tot respectul amintesc că Octombrie Roșu a însemnat școlarizarea a 100 de milioane de oameni, dezvoltarea în timp fantastic de scurt a celei mai mari țări din lume — dar mai ales a consemnat, pentru prima dată în istoria conteporană, concentrarea tuturor eforturilor întru dezvoltarea unei națiuni. Iar în puțin timp, în lumea întreagă, Octombrie Roșu avea să fie semnalul eliberării a zeci de state, cărora istoria scrisă de "lumea liberă" îi marcase cu semnul sclaviei pe frunte. Iar în "lumea liberă", apariția lui Octombrie Roșu a forțat baronii profitului să accepte condiții umane pentru proletari, care aveau acum un exemplu concret de revoltă finalizată!
Ori, toate acestea au reprezentat un pericol nu doar în trecutul junglei umane, zisă și curs firesc al istorie — dar reprezită și pentru pentru prezentul sau pentru viitorul apropiat al aceleeași societăți conduse de homo homini lupus. Un viitor în care, la fel ca în trecut, dar mult mai pervers, se urmărește imbecilizarea masselor, se adâncesc crizele sociale și se ascut săbiile crizelor militare.
Istoria confimă că Țara sovietelor, creată din și după Octombrie Roșu, nu a generat nici crize economice, nici războaie; în toată istoria sa, Uniunea Roșie nu are la dosar decât două conflicte militare — în Finlanda și Afganistan, plus celebrele intervenții în Cehoslovacia și Ungaria, ambele cu știința — și chiar acceptul jenant — al comunității internaționale. Nici războaie mondiale, nici cuceriri de colonii. Raportat la dimensiunile colosale ale URSS, este sinistru de imaginat ce ar fi provocat un stat capitalist în sângerosul secol XX!
Bezna comunistă, prigoana intelectualilor, proletcultismul — vorbe pe care le aud… de la cine? De la o lume al cărei simbol este promiscuitatea, bătaia de joc de orice tradiție, ba chiar și de legile firii, o tarabă vie în care totul devine marfă, mai ales "intelectualul" — și care aduce la rang de "evoluție" excesele specifice perioadei recoluționare — delațiunea, suspiciunea, acuzatorii publici, spiritul gregar?! Lumea aceasta vorbește de "beznă"?!
Pe lângă școlarizarea imensă de care am amintit — fapt unic în istorie — cultura generată de Octombrie Roșu a însemnat creație excepțională în toate domeniile — de la marile, inegalabilele școli sovietice — de muzică, balet, film — până la literatură și arta plastică, afectate de "procesul revoluționar". Iar alternativa pe care o vedem acum, care este?
Literatura și cinamatografia mizeriei umane, a decăderii omului în cele mai sinistre forme — ba chiar și o transformare a artelor vizuale în mijloace de pervertire a copiilor, iar a muzicii în deformarea adolescenților și tinerilor în obsedați de sex pervers, limbaj trivial și viață dependentă de droguri și alcool? Da, de la idealistul filmului socialist, am ajuns la tânărul drogat și incult, curva-model și bogatul sinucigaș…
Știu, morții lui Stalin, Gulag-ul, Holodomor-ul, deportările din Basarabia… Sună cumplit! Dar oare pot fi puse toate astea în seama lui Octombrie Roșu? Putem lua doar cifrele, ca în matematică, cifrele, omițând contextul unic, teribil, al unui stat izolat și atacat din toate părțile? Nu, realitatea nu poate fi analizată creând, după bunul plac, sisteme tautologice: aceea este manipulare, sau în cel mai bun caza propagandă.
Persecuții și pedepse în massă au avut loc încă de la primele consemnări istorice, iar "lumea civilizată", imperialismul capitalist le-a făcut, rușinos, până dincolo de jumătatea secolului XX; dar în cazul lui Octombrie Roșu e altceva — el trebuie negat, distrus, anihilat — pentru că dă peste cap totul! Mai precis, toată această lume promiscuă a banului, a aparenței imbecilizante.
Iar tot ce am scris aici ar putea fi sintetizat într-o singură frază: Octombrie Roșu este singurul fenomen care a dat peste cap așa-zisa lege fundamentală a firii: că există stăpâni și există slugi.
Am început cu Ludwig Wittgenstein, considerat ultimul mare filosof — de fapt, cel care își dă seama de decadența filosofiei, de pericolul ca știința înțelepciunii să se piardă în meandrele fals-argumentative ale lumii consumului — și atunci el, logicianul, gândește chiar o desființare a filosofiei, prin înlocuirea ei totală cu logica.
A greșit oare cel mai mare logician contemporan? Nicidecum. Rațiunea noastră, bazată pe cele cinci simțuri, alterate toate de virtualul manipulator, și pe memorie — un câmp de bătălie pe care individul și grupul tradițional l-au pierdut de mult — rațiunea nostră NU mai are nimic în comun cu logica faptelor. Lumea, deci, nu are nimic în comun cu logic. Exact ca lumea în care a apărut Octombrie Roșu.
De aceea cred că logica își va lua revanșa imanentă, iar viitorul nu numai că va repune în drepturile analizei corecte Octombrie Roșu, dar îl va și consemna într-o versiune reiterată, ca o consecință logică a unui viitor care s-a apropiat teribil. Iar la fel de teribil este că Marea Revoluție Socialistă din Octombrie a fost singurul eveniment contemporan care a schimbat cu adevărat istoria. Ceea ce devine din nou o necesitate, o cauză ce impune un efect.
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
