Între anii 1934 și 1961 istoricul britanic Arnold Toynbee a scris un studiu în care descrie dezvoltarea și prabușirea a 23 de civilizații pe care le-a identificat în istoria omenirii. Spre deosebire de Oswald Spengler, care credea că nașterea și căderea civilizațiilor era inevitabilă, Toynbee a susținut că soarta civilizațiilor este determinată de răspunsul lor la greutățile cu care se confruntă. De fapt, tema unificatoare din întreaga carte este provocarea și răspunsul.
Una dintre descoperirile noi ale lui Toynbee este faptul că au existat multe civilizații foarte dezvoltate. Din păcate, Occidentul se concentrează pe propria civilizație, cu rădăcinile ei în cultura greaca și romană, dar au existat civilizații chineze, indiene, mayase, islamice, sumeriene și crestin-ortodoxe, etc.
Potrivit lui Toynbee, civilizațiile încep să se destrame când își pierd moralitatea, iar elita culturală se transformă într-una de paraziți, exploatând masele și creând un proletariat intern și extern. Toynbee a fost criticat pentru exagerarea rolului sistemelor de valori religioase și culturale subestimând importanța factorilor economici în modelarea civilizațiilor. Se pare că, odată cu trecerea vârstei, Toynbee a devenit mai convins de importanța dimensiunii spirituale.
El descrie modul în care civilizațiile se dezvoltă ca răspuns la provocările de mediu. Provocările nu ar trebui să fie prea severe pentru a înăbuși progresul, nici prea favorabile pentru a inhiba creativitatea. Asemenea provocări găsesc un răspuns printre minoritatea creativă care conduce majoritatea pasivă. Toynbee a constatat prin studiul său că minoritatea creativă a fost în general inspirată mistic. Mai mult, el a subliniat că civilizațiile se descompun ca urmare a comiterii inevitabile a păcatelor de aroganță, mândrie excesivă și încredere în sine, care se manifestă în astfel de lucruri precum naționalismul imperialist, militarismul și tirania unei minorități dominante.
Această defalcare morală aduce cu ea propria justiție retributivă (nemesis). Persoanele creative care au devenit reacționare nu mai constituie o "minoritate creatoare de elită", ci pur și simplu o "minoritate dominată de elită".
În esență, Toynbee afirmă că atunci când o civilizație răspunde cu succes greutatilor, ea se dezvolta. Când nu reușește să răspundă, ea intră în perioada de declin. Toynbee a susținut că "civilizațiile mor prin sinucidere, nu prin crimă". Pentru Toynbee, civilizațiile nu erau mașini intangibile sau inalterabile, ci o rețea de relații sociale.
Ipoteza lui Toynbee ar trebui să fie redescoperită de liderii occidentali pentru că se pare că Occidentul nu mai răspunde creativ la criza economică, politică, socială și morală, iar "minoritatea creativă" a devenit "parazitară". Astfel, conform lui Toynbee, Occidentul va cădea definitiv dacă nu va apărea o nouă minoritate motivată spiritual, care sa ofere un nou leadership creativ, aducând societatea la un nou nivel de conștiință și dezvoltare.
