BUCUREȘTI, 21 aug — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Prezent la Ambasada Spaniei pentru a semna în cartea de condoleanțe deschisă în urma tragediei de la Barcelona, ministrul de Externe Teodor Meleșcanu a dat o nouă probă de consecvență în incertitudine.
Ieri, Teodor Meleşcanu spunea că România e gata să primească încă 1.942 de refugiaţi.
"Am făcut o ofertă pentru 1.942 de refugiaţi din Grecia şi din Italia, pe care îi putem realoca în România, avem deja pe teritoriul nostru cam 700 de asemenea refugiaţi", a declarat ministrul de Externe, la Realitatea Tv.
De precizat că, în conformitate cu Comisia Europeană, România ar trebui să mai primească 3546 de refugiaţi, "potrivit planului comun de realocare aprobat de Blocul comunitar şi care are un caracter de obligaţie legală".
Acum câteva ore, Meleșcanu a revenit cu o altă ambiguitate — "Nu acceptăm cote obligatorii de refugiați, dar ne facem datoria de bun partener al țărilor europene". Cu alte cuvinte, nu acceptăm cota, dar la o adică am putea să o și depășim, ca buni parteneri în UE…
Iar acoperirea ministrului este că "din fericire, suntem țară de tranzit, destinația fiind Europa Centrală și de Nord". Întrebarea este ce te faci dacă respectivele țări de destinație se răzgândesc sau celelalte țări de tranzit, mai ales membrele grupului de la Vișegrad, pun alte piedici?
De fapt, MAE și MAI nu precizează câți refugiați sunt în acest moment în România, unde sunt cazați și care sunt reglementările care vizează șederea acestora în țara noastră? Problema refugiaților este una umanitară, un stat ca România poate suporta un număr de nivelul celui cerut de UE, cu condiția existenței unui plan bine pus la punct și a pregătirilor și dotărilor necesare. Or, exact aici apare dificultatea cazului — nesiguranța și ambiguitatea autorităților.
