Sigur, pe de altă, nici nu se poate nega importanța vizitei unui președinte român la Casa Albă, în sanctuarul celei mai mari puteri economice și militare a lumii. Nu m-am extaziat foarte tare, pentru că președinți români au mai fost primiți în salonul oval și la conferințe de presă în grădina trandafirilor. Și Nicolae Ceaușescu a fost primit cu onoruri la Casa Albă de Nixon și Carter, mai mult, a avut privilegiu de a oferi bezele publicului din balconul Casei Albe și declarații de presă pe peluza din fața clădirii spre extazul jurnaliștilor americani.
La Casa Albă a fost primit și Emil Constantinescu de către Clinton care i-a promis că va integra România în NATO. Deci în ciuda excitației a jurnaliștilor de serviciu, vizita lui Klaus Iohannis la Casa Albă e una dintre o serie de vizite românești, nu cea mai excepțională, dar nici de neglijat. Asta ca să fim corecți.
Ce câștigă România?
Acum ce câștigă România în urma acestei vizite cred că este mai important să analizăm? Un răspuns parțial a oferit în ediția specială de sâmbătă de la TVR geopoliticianul Friedman, șeful Stratfor: transformarea României într-o Coreea de sud a Europei centrale și de sud-est. În traducere liberă și pe înțelesul românilor ar fi cam asta: primirea de trupe americane și NATO în baze mai numeroase în România; creșterea alocării din PIB pentru înarmare, ceea ce a făcut Grindeanu cu 2 la sută pentru Apărare, fiind primii din Europa, fapt ce l-a mulțumit pe Trump; instalarea de rachete balistice contra Rusiei; cumpărarea de armament modern american, pentru a se îndeplini promisiunea lui Trump că va da de lucru muncitorilor americani (vezi și mega contractul de armament cu saudiții, ce oferă de lucru industriei militare americane); relocarea bazelor NATO din Turcia și Orient în țara noastră.
În concluzie, România se transformă într-o țară de graniță NATO supra-înarmată pentru apărarea Europei liberaliste împotriva Rusiei, dar și implicarea țării noastre în lupta împotriva Statului Islamic. La contra-partidă, SUA ne promite o creștere a investițiilor americane și o prosperitate după modelul sud-coreean, amintit nu întâmplător de Fredman.
De vize oficialii americani s-au făcut că plouă? Sigur că România trebuie să continue lupta anticorupție, să accepte stricto senso toate valorile americane și occidentale legate de atomizarea societății, și să intensifice criticile împotriva Rusiei lui Putin, fapt ce se poate observa de altfel pe toate canalele media și politice din țara noastră.
România va deveni astfel o țară pe linia frontului împotriva Rusiei și pentru apărarea Europei secularizate și liberale. Războiul se va duce de fapt pe două fronturi: unul militar și doi ideologic, adică implementare noului stil de viață occidental secularist și liberalist spre Est. În caz de un război militar, vă dați seama că răspunsul ar fi cel oferit de Putin regizorului american Oliver Stone într-un documentar recent: distrugerea lumii într-o catastrofă nucleară, deci rămâne doar conflictul ideologic și regularizarea economiei americane: armament la contrapartidă cu o prosperitate relativă și limitarea unei suveranități singulare.
Cristoiu vede ca o afacere vizita lui Iohannis la Trump. „Gurile rele spun că această conferință de presă comună ne costă 6 miliarde de dolari. Banii cu care Klaus Iohannis vrea să cumpere de la americani șapte sisteme de rachete cu rază lungă și 21 de sisteme de apărare antiaeriană pentru distanțe scurte" scrie Ion Cristoiu.
„Despre cei 2% din PIB alocați înarmării, Klaus Iohannis a zis cu subiect și predicat că vor fi cheltuiți împreună cu americanii", a mai adăugat jurnalistul.
Vizita de la Washington cu repercusiuni la București
Între timp la București, vizita lui Klaus Iohannis la Washington nu a adus stabilitatea, ci paradoxal instabilitatea politică. Greii PSD pun la cale înlăturarea lui Sorin Grindeanu, perceput ca omul Sistemului și a lui Iohannis. Firea vrea capul lui Grindeanu că nu-i dă bani de centură și alte favoruri.
Jurnalul Românesc din Viena, cea mai informată publicație din Diaspora anunță că săptămâna ce vine Grindeanu va fi schimbat cu Carmen Dan, ministrul de Interne, omul de casă al echipei teleormănene ce conduce România sub bagheta lui Liviu Dragnea. O parte din pesediști nu sunt de acord cu schimbarea premierului, pentru a nu-i da prea mare putere lui Dragnea. Se anunță o bătălie cruntă pentru controlul guvernului.
Deja Sorin Grindeanu, folosindu-se de parteneriatul cu America și de vizita lui Iohannis la Trump, anunță pe Facebok că schimbarea sa din funcție ar aduce instabilitate politică și economică, acum când s-au parafat noi afaceri cu SUA.
"Vizita lui Klaus Iohannis în SUA a relansat parteneriatul nostru strategic. Întâlnirile pe care le-am avut în Israel, Austria, Franța și Croația, contactele cu oficiali UE, tot acest efort merge în aceeași direcție: să arătăm că România este capabilă să-și respecte promisiunile, că investitorii pot avea încredere în noi. Depinde de noi să arătăm că suntem o națiune unită și determinată să meargă pe drumul cel bun. Cred că dialogul între Președinția României, Senat, Camera Deputaților si Guvern este important. Ca români, avem în față aceste oportunități. Doar trebuie să avem suficientă maturitate politică și viziune să și profităm de ele. De aceea, România are nevoie de stabilitate și predictibilitate!", a scris Grindeanu.
Sorin Grindeanu a ales să joace de partea lui Iohannis. Se anunță o sciziune a PSD? Oricum vizita lui Iohannis la Trump a reactivat vechi idiosincrazii care duc spre o instabilitate guvernamentală, într-o zonă în care România are în preajmă mai mulți inamici decât prieteni. Nu știu dacă Germania a privit cu ochi buni vizita lui Iohannis la Trump, dar sigur rezultatele acesteia vor fi bani mai mulți de la buget pentru cumpărarea de armament american și intensificarea retoricii războiului contra Rusiei lui Putin. În loc de prosperitatea promisă de analiștii americani, ne putem trezi cu instabilitate politică, economică și chiar cu un război la frontieră în sudul Basarabiei.
Consecințele vizitei lui Iohannis la Washington le putem întrezări doar peste câteva luni. Până atunci s-ar putea să nu mai avem guvern și mutațiile politice să frâneze creșterea economică din ultimul an, iar banii pentru armament să se ia de la construcția de autostrăzi sau de la investiții structurale majore. Istoria m-a învățat că o țară la frontiera marilor puteri are doar două opțiuni: prosperitate sau instabilitate, pace sau război.
