Continuarea la materialul "Pentru o instituție a statului, România a intrat în război!"
BUCUREȘTI, 29 apr — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Petrișor Gabriel Peiu este discret în privința studiilor. La bază este inginer, a absolvit una dintre facultățile Institutului Politehnic, iar în 1996 și-a dat doctoratul cu tema "Modele matematice pentru repartiţia erorilor în canale de transmisiune utilizate în sisteme de telecomandă. Metode de protecţie". Se alătură la momentul oportun PNȚCD și devine consilier al Primului Ministru Radu Vasile (1998-1999), apoi schimbă corabia și devine consilier al Primului Ministru Adrian Năstase (2001-2002). Este subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) şi vicepreşedinte al Agenţiei pentru Investiţii Străine (2003-2004); dar, atenție, este unul dintre cei care beneficiază și cumulează funcții foarte interesante: preşedinte al Sidex Galaţi (1999-2000), administrator al Romtelecom (1997-2000), Omniasig (1999-2001) şi Electroputere Craiova (2004-2005). Ultima funcție se suprapune peste calitatea de administrator al unei firme private obscure, dar implicată în afaceri colosale: CRS.
Până acolo însă să vedem câteva detalii despre prezența lui Peiu la firmele de stat, trecute în acea perioadă în mâini străine. Iată ce scriau cunoscuții jurnaliști Mircea Toma și Liviu Mihaiu:
„Grecii de la OTE, după ce aduseseră RomTelecomul și Cosmoromul în dificultate, ca să nu zicem mai mult, voiau să cumpere celelalte 16% care le asigurau majoritatea la RomTelecom la un preț de trei ori mai mic decât cel plătit în 1998. Zis și făcut, cu amendamentul că provincialul Dan Nica și-a dorit ca beneficiile să-i ajungă lui (lor) și președintiei UE. (…) Dan Fisher, onorabil rezident autoexilat la Monte Carlo după căderea regimului cederist, găsește soluția: eternul Eugen Dijmărescu și tehnocratul traseist Petrișor Peiu, consilierii premierului, pleacă la Atena și o rezolvă așa cum s-a stabilit. Final dramatic pentru buget: 48 de milioane USD". La fel ca mai înainte, în articol găsiți mai multe detalii.
Dar hai să mai vedem un episod care nu apare în biografie, în schimb este vizat de o anchetă de presă. Chiar dacă nu e vorba de un cotidian central, cred că publicația în cauză e cel puțin la fel de credibilă ca "hacker-ii ucraineni", citați în diverse "analize" LARICS.
"Din 1993 încoace, INTRAROM, societate controlată în tandem de Mihai Liviu Gherman (fiul lui Oliviu Gherman) și de magnatul grec Socrates Kokkalis (deferit justiției pentru spionaj în favoarea STASI), a reușit să beneficieze de mai toate contractele publice grase ale statului român. (…) În ciuda scandalului iscat în statele membre ale UE odată cu procesul deschis pe numele lui Kokkalis (sub acuzația comiterii infracțiunilor de spionaj, spălare de bani, escrocherie și însușire de bunuri date spre păstrare), INTRAROM a căzut în picioare și i-a fost atribuit contractul pentru informatizare a instanțelor și parchetelor din România. În joc sunt peste 22 de milioane de dolari. (…) Alături de Mihai Gherman, în INTRAROM apar ca acționari și foști angajați ai RomTelecom: țărănistul Petrișor Peiu iar ca administrator, Virgil Popa (senator PSD de Dâmbovița). Ca urmare a acestui parteneriat, INTRAROM a ajuns în topul societăților care au obținut contracte cu instituții publice, companii naționale sau societăți la care statul este acționar majoritar. Printre clientii INTRAROM sunt Loteria Română, CFR Călători, RomTelecom și Ministerul Justiției".
În cazul acestui articol se impune cu atât mai mult invitația de a citi și restul materialului. Dar, hai să mai vorbim de încă o poveste interesantă, tot omisă din bogata biografie a războinicului informației.
În centru se află CSR — "Centrul pentru Servicii de Radiocomunicații SRL" — firmă care este distribuitor autorizat în România al echipamentelor de radiocomunicații produse de americanii de la Motorola. Afacerea CSR Motorola este cunoscută datorită implicării cunoscutului jurnalist Bogdan Chireac, autorul primei serii de emisiuni atlantiste, emisiunea Pro Vest.
Pe scurt, iată ce consemnează o anchetă jurnalistică:
"În 2006 și 2007, STS a încheiat opt contracte cu CSR în valoare totală de aproape 24 de milioane de euro. Cinci dintre aceste contracte s-au parafat după ce serviciul special a consultat doar o singură oferta: a firmei lui Chireac. Deși STS putea să negocieze direct cu Motorola Israel Ltd (divizia regională de vânzări a holdingului american), nu a făcut-o, plătind, astfel, din banii publici adaosul comercial cu care CSR furnizează aceleași echipamente. În conturile societății au intrat alte milioane de euro, bani proveniți din contracte cu Aeroportul „Henry Coanda" din Otopeni, Inspectoratul General pentru Situatii de Urgență, Regia Autonoma ROMATSA sau Compania Naționala a Huilei". Și, totuși, există și alte semne de întrebare.
Acționariatul CSR era format, la data anchetei, din venerabilele pensionare Elvira Gheorghiu, 76 de ani, și Doina Chireac, mama ziaristului, 68 de ani ai săi. Elvira Gheorghiu este soacra unui anume Ștefan Calin, intrat în afaceri c un colaborator al unor foști diplomați la cunoscuta firmă Rokura SRL de telecomunicații — și tot cu contracte guvernamentale. Ancheta de presă menționează că firma CSR "a funcționat modest până în 2004, când Bogdan Chireac s-a implicat în societate". Cu o mențiune: în 2004 vine, ca administrator, Petrișor Peiu, care a administrat în perioada CSR între august 2004 și octombrie 2005. Tot în 2004, Peiu a fost vicepreședintele Agenției Române pentru Investiții Străine și administrator al Electroputere Craiova.
De la venirea lui Peiu în firmă și, declarativ, a lui Chireac, cifra de afaceri crește brusc la 6,6 miliarde de lei vechi (cca. 500.000 euro), consemnează presa. "Tot în acel an, CSR a fost certificată de Motorola Israel Ltd din Tel Aviv (subsidiară a corporației Motorola Inc — SUA) ca distribuitor autorizat în România". Într-o declarație ulterioară, Chireac își asuma meritele: „Să spunem că relațiile mele excelente în Statele Unite și în Israel au contat în certificarea firmei ca distribuitor Motorola". Totuși, scriptele arată puțin altfel, Chireac a intrat oficial în firmă abia în mai 2005. În perioada "succeselor" pe banii statului apăruse Peiu.
