Filmul este de excepție și pe măsura cronicilor pozitive din presa internațională. Deși cronicari de film susțin că este al doilea ca valoare după "Ostrov" al regizorului Pavel Lungin, în urma vizionării pot spune că în unele aspecte este o realizare cinefilă chiar mai superioară. Puterea de sugestie a bătăliei binelui cu răul depășește maniera maniheistă. Filmul este de Oscar, deși americanii nu abordează astfel de subiecte, și realizat într-o manieră clasică, cu un talent regizoral cum numai regizorii ruși o pot face, abordând eternul conflict între bine și rău.
„Călugărul și demonul" a fost introdus în clasamentul primelor 5 cele mai bune filme ortodoxe, luând premiul cel mare în cadrul celei de-a XIV-a ediții a Festivalului Internațional de film ortodox — „Pokrov", care s-a desfășurat, în luna octombrie 2016, la Kiev, în Ucraina.
Cinematografia românească după 1990 nu a abordat teme creștine, doar anul trecut pentru prima dată un regizor român, Ciprian Mega, care este preot ortodox, a realizat filmul "Dimineața care nu se va sfârși", povestea frumoasă a unui părinte înduhovnicit într-o comunitate ortodoxă românească din Cipru, ce se salvează de prelungirea statului român cu reminiscențe comuniste.
La baza filmului "Călugărul şi demonul", stă o istorioară din viața Sfântului Ioan, Arhiepiscopul Novgorodului, care, în timpul vieţii, fiind ispitit de diavol în chilia sa în timp ce îşi făcea pravila de rugăciune, a reuşit prin puterea Crucii să îl lege pe acel demon şi să îi poruncească să îl ducă la Ierusalim ca să se închine la Mormântul Domnului Iisus Hristos. Regizorul rus Nicolae Dostal, şi scenaristul, Iurii Arabov, induc filmulului "Călugărul şi demonul" o tramă zguduitoare despre Dragoste, pelicula ne vorbeşte doar despre victoria binelui asupra răului, dar şi despre cum trebuie să ne iubim unii pe alţii, dar mai ales să ne iubim vrăjmaşii.
Trama filmului are loc la jumătatea secolului al XIX-lea, când se punea problema eliberării iobagilor. În incinta mănăstirii de bărbați apare un nou călugăr, Ivan Semenovich. Dar, împreună cu acest călugăr în mănăstire pătrund forțele întunericului, care se vor materializa în persoana cu numele Legiune (așa cum el însuși sa prezentat lui Ivan). Legiune l-a ales pe Ivan drept obiectul chinurilor sale diabolice ispitindu-l având ca scop să-l abată din drumul său ales spre ai sluji lui Dumnezeu. Dar, cu cât mai mare era ispita, cu atât mai mult sporeau virtuțile speciale ale lui Ivan. Diavolul dorea să-i dea puterea stăpânirii lumii dacă își vindea sufletul. Ivan Semenovich era venit din pustia lui Nil Sorki, exemplu monahismului mistic, care refuza ca mănăstirile și biserica să acumuleze averi. Ivan care bate la poarta mănăstirii "ardea" la propriu datorită păcatelor. Era un călugăr posedat de diavol, o personalitate dedublată. Filmul este o poveste ziditoare a luptei interioară între sufletul bun și cel afectat de răul demonic. Noul călugăr perturbă liniștea și tihna mănăstirii, iar pentru episcop este o provocare neașteptată, care îl scoate din blazare. Regizorul filmului critică acel creștinism plafonat, canonizat și închistat în proiect, iar Ivan este călugărul care ne face să înțelegem că ortodoxia este vie și provocările necuratului permanente. Mănăstirea era cuprinsă de "spiritul lui Marta", iar episcopul este preocupat doar de partea materială a supraviețuirii obștei, de acumulare a celor trebuincioase pentru a trece iarna, dar uitând că rolul principal într-o mănăstire este rugăciunea și îndumnezeirea călugărilor înspre uniunea cu Hristos. Acest călugăr Ivan dă peste cap toată comoditatea unei mănăstiri care nu mai credea în miracole și minuni. Lupta lui Ivan cu demonul său surprinsă genial de regizor subliniază că numai prin iubire putem înfrânge și anihila vrășmașul. Filmul este despre dragostea de vrăjmași care face din "lup un miel", iar din demon un adevărat sfânt. Veșnica luptă dintre bine și rău se încheie prin metanoia răului înspre Adevăr și Lumină. Imaginile sunt surprinse artistic și induc starea de isihia în pustia rusească, iar actorii joacă dramatic, hamletian.
Regizorul Dostal ne aduce trecutul transformat în realitatea pe care o trăim zi de zi. Este un film despre înduhovnicire, despre puterea de transformare a omului spre mântuire. Alegerea căii lui Hristos e una cu spini, așa cum a înțeles-o călugărul Ivan, nu cea blazată și tihnită sau împietrită în canon cum o percepea starețul Episcop. Creștinismul e Cruce. Viața călugărească este o permanentă luptă cu diavolul, nu o existență comodă, e o bătălie cu sinele cuprins de lumea obiectivată. Regizorul rus oferă și câteva chei istorice transcendente: întâlnirea întâmplătoare cu țarul venit la mănăstire, care oferă o viziune metafizică a Rusiei profunde care este monarhică; vizita Țării Sfinte surprinse ca un pământ creștin sub ocupație musulmană care trebuie eliberat de către creștini; poporul lui Iisus diferit de poporul ales; ortodoxia rusă este universală și eliberatoare pentru creștini. Episcopul îi răspunde țarului venit în vizită la mănăstire că este bine că drumurile sunt proaste pentru că dușmanul nu găsește calea să intre în inima Rusiei. E un refuz al progresului perceput ca insinuare a diavolului în lumea obiectivată. Țarul are revelația Adevărului, dar oblomovian realizează că în Rusia lumească nu se poate schimba nimic, ci doar în sufletul poporului credincios prin acceptarea trăirii în credință. Doar sufletul rus se poate mântui prin Hristos, nu și statul perceput ca obiectivare. Filmul merită văzut și revăzut pentru a îi înțelege profunzimile abisale, iar discuția dintre Ivan și demonul său este funciară pentu a înțelege viața creștină. Lumea obiectivată plină de bogății și funcții lumești este o iluzie pentru că provine de la satana, care este tatăl minciunilor. De fapt lumea obiectivată a averilor și puterilor politice este minciună, iar eliberarea omului poate veni numai prin alegerea unei vieți de înfrânare în numele lui Hristos. Ivan face semnul crucii pe actul înțelegerii cu demonul, prezentat genial și faustic de către Dostal în film, act care ia imediat foc. Regizorul subliniază că nu poate exista niciodată un târg cu diavolul, în care omul să iasă biruitor. Mântuirea se arată omului curat la suflet, rugător și postitor care refuză darurile satanei, de fapt ispitele lumii materialiste. Bogăția este de fapt minciună, care împiedică eliberarea sufletului pentru uniunea întru credință. Eliberarea sufletului vine doar prin credință.
Ivan este "spiritul Mariei", iar Episcopul îl deține pe cel al Martei. Până la urmă Ivan arată călugărilor mănăstirii că important pentru obște e starea de rugăciune și duhovnicie, nu blazarea și acumularea de bogății. Este de fapt viziunea transcendentă a marelui sfânt rus Nil Sorski. Ivan cel sfânt prin vizita la mormântul lui Iisus de la Ierusalim ucide răul și transfigurează demonul său.
Ivan cel sfânt pleacă la ceruri în urma unei anchete polițieneși brutale dar rămâne demonul său transfigurat în miel blând al lui Hristos. Prin alter egou-ul său Legion, Ivan se reîntoarce la mănăstire după lunga peripeție în Țara Sfântă. Binele a învins răul, iar demonul a devenit sfânt. Starețul care între timp a învățat lecțiile duhovniciei a înțeles că Legion pe care îl botează Lazăr, se aseamănă cu acel Ivan și-l trimite la ascultare la spălătorie unde a mai lucrat înainte de metanoia. Până la urmă puterea răului ca și lumea obiectivată este iluzorie și un produs al "tatălui minciunilor", satana.
Episopul realizează că iubirea semenilor necondiționată e calea plăcută de Hristos, iar la cârcotelile consilierului grămătic, că acum aduce în mănăstire toți "vagabonzii și cerșetorii" îi răspunde înțelept: — Dar pe cine vrei să invit în mănăstire, pe împărații francezi? Episcopul a realizat că nu tihna și blazarea e calea lui Hristos, ci dragostea narodnică a oamenilor simpli și păcătoși, singura treaptă ce duce la înălțare și mântuire. Ultima replică a Episcopului din film e memorabilă: — "Nu tot ce se vede este adevărat". Da, Adevărul trebuie să-l cauți și se obține eliberator doar când fiecare om și-a înfrânt prin iubire propriu demon ispititor. Adevărul nu stă în confort, jeep, vile sau restaurante de lux. Toate acestea sunt minciuni. Adevărul poate fi gazda doar unui suflet căit și curat. Filmul lui Dostal este genial și oferă un răspuns la provocările religioase și ale materialismului dialectic de astăzi. Regizorul rezolvă hristic conflictul dintre suflet și trup, dintre eu și lumea oiectivată. E un exemplu despre un creștinism viu care poate transfigura lumea în spațiul euroasiatic prin ortodoxie.
Ionuț Țene este istoric, publicist și scriitor român.
Opinia autorului poate să nu coincidă neapărat cu cea a redacției Sputnik.
Alineatele și intertitlurile aparțin redacției Sputnik.
Sursa: NapocaNews.ro
