Pentru a nu câștiga Marine Le Pen percepută ca rusofilă și naționalistă, Sistemul oligarhic european și francez a inventat o mișcare fără conținut ideologic și un mit șters fără substanță: Emmanuel Macron, candidatul organizaţiei civice "În Mişcare!" (En marche!, de factură liberal-socială).
Vechile partide socialist și liberal-republican și-au consumat rolul istoric, fenomen ce se poate observa și în alte țări europene. Candidatul considerat de centru, Emmanuel Macron, a obţinut 23,75% din voturi în primul tur al scrutinului prezidenţial din Franţa, urmat la mică distanţă de reprezentanta extremei drepte, Marine Le Pen, care a primit 21,53 %, conform rezultatelor finale comunicate de Ministerul francez de Interne.
Emmanuel Macron, candidatul organizaţiei civice În Mişcare! (En marche!, liberal-socială), a făcut un apel la patrioţi să-l susţină în cel de-al doilea tur al scrutinului prezidenţial unde se va confrunta cu Marine Le Pen. „Vreau să fiu preşedintele patrioţilor împotriva ameninţări reprezentate de naţionalişti", a declarat Macron în seara alegerilor. Marine Le Pen, liderul partidului populist Frontul Naţional, a mulţumit, de asemenea, „alegătorilor patrioţi" pentru „rezultatul istoric" şi a promis că „va elibera poporul francez de elitele arogante". A mai promis că va apăra naţiunea franceză şi independenţa Franţei.
Macron — candidatul perfect al oligarhiei europene
Macron are un curriculum vitae impresionant și pare "scos din cutie". El a studiat filosofia, a fost recompensat pentru talentul său de pianist, a absolvit Scoala Națională de Administrație, o școaăa de elită și a lucrat la Rothschild, ca un bancher de investitii prosper. Vorbește mult și bine în noul limbaj de lemn european și parcă de fapt nu spune nimic. Dar e candidatul perfect al oligarhiei europene, "păpușa" ideală pentru manevrele corporațiilor și băncilor.
Francezii l-au descoperit pe Macron atunci cand a fost numit ministru al Economiei, în august 2014, după ce a fost timp de doi ani consilier de rang înalt al președintelui socialist Francois Hollande. Ca ministru, a devenit rapid un subiect de genul ori îl iubești cu patimă, ori îl detești. Macron este căsătorit cu o femeie cu 24 de ani mai în vârstă ca el, aceeasi diferență de vârstă dintre președintele american Donald Trump si Prima Doamna Melania Trump. Viitorul cuplu prezidențial s-a întâlnit pe când el era elev la școala secundară la care ea era profesoară. Brigitte Auziere era, la acea vreme, o femeie măritată cu trei copii. Ea conducea clubul de teatru. Emmanuel Macron, un iubitor al literaturii, era membru al clubului. El s-a mutat la Paris in ultimul an de liceu si a promis să o ia pe Brigitte de soție. De atunci sunt împreună. Ea s-a mutat în capitală și a divorțat. Cuplul s-a căsătorit în 2007. Deputatul liberal Daniel Ghorghe l-a criticat pe candidatul Sistemului, Macron, pentru o declarație de a sa controversată, în care spunea că "cetățenii francezi trebuie să se acomodeze cu atentatele teroriste".
Marine Le Pen luptă cu Sistemul
Marine Le Pen se bate de fapt cu reprezentantul bancherilor, multinaționalelor, funcționărimii europene și al lui Rothschild. Tot establishment-ul francez îl susține pe Macron. E interesant cum Sistemul se repliază în spatele unui "iepuraș scos din cutie" cu imagine de hipster și de om anti-sistem. Paradoxal candidații anti-sistem sunt de fapt creația Sistemului financiar oligarhic, ai comisiei europene și corporațiilor.
Fenomenul este extins în Europa, la fel și în România. Vezi cazul USR, un partid fără ideologie clară sau coeziune doctrinară, dar care reprezintă noua "revoluție corporatistă" anti-sistem, paradoxal cu ajutorul Sistemului și a "noii securități" de pe rețelele de socializare.Abia acum partidul încearcă să se reformeze ieșind din paradigma ong-istă. Pe același calapod funcționează formațiunile politice Podemos în Spania sau Syriza în Grecia. Exemple de același fel sunt numeroase în Europa.
"En marche!" și ateismul care face ravagii în Franța
"En marche!", liberal-socială este noua struțo-cămilă în care Sistemul oligarhic european l-a inventat pe Macron pentru a menține Franța în cadrul UE și în chingiile oligarhiei financiare. Pe de altă parte, Marine Le Pen pare depășită de situație, nu neapărat din cauza greșelilor ei de limbaj și doctrină, ci pentru că electoratul de factură naționalistă și de respirație tradițională în Franța este extrem de redus. Baza socială a politicii conservatoare într-o Franță republicană este limitată, încă de la revoluția franceză din 1789. Și azi, francezii trăiesc ideologic în anul iacobin "1793" surprins genial de Victor Hugo într-un roman celebru.
Ateismul și materialismul dialectic, asezonat cu cultural-marxismul, face ravagii în Franța. Asta au simțit-o românii exilați în anii 1950 când pur și simplu intelectualii francezi și DST-ul le punea pumnul în gură să nu critice regimurile comuniste și să nu demaște crimele bolșevismului de acasă. Recent am fost la Paris și în discuțiile cu francezii am avut surpriza să observ că aceștia nu înțelegeau ce li se întâmplă și care sunt cauzele ideologice ale terorismului endemic din Franța. În legătură cu o cultură religioasă erau paraleli. Directori francezi nu auziseră de Psaltirea lui David spre exemplu. Fără cultură istorică și religioasă francezii par condamnați să se dilueze spiritual și cultural în câțiva zeci de ani. De altfel, Parisul de azi pare un superb oraș din Orientul Mijlociu, în care multiculturalismul a dus la înflorirea unei culturi religioase musulmane solide și la construirea a sute de moschei foarte frumoase în cartiere cosmopolite de tip enclavă.
Electoratul lui Marine Le Pen se reduce la nostalgicii unei Franțe catolice tradiționale din sud-estul țării tot mai reduse și limitate social-cultural sau a unei amintiri triste a regimului de la Vichy. Nu întâmplător, Marine Le Pen marșează pe un discurs secularist și republican sperând să obțină voturile agnosticilor, lucru fără succes însă, aceștia mergând cu ideologia materialismului de tip socialist în care se regăsesc. Societatea secularizată este bine manevrată și controlată de oligarhia bancară și corporatistă, care nu are nevoie de o Franță conservatoare, ci de o provincie extinsă a Bruxellului sau o filială de organism financiar.
Macron are toate șansele să câștige în turul doi, contracandidații Fillon și Melenchon au declarat public că-l susțin, la fel și presa mainstream, Bruxellul și Berlinul. Le Pen nu mai are de unde să crească, poate doar dacă încă un "think thank" moscovit ar sprijini-o în subsidiar ca pe Trump în SUA. Numai că America evenghelică, mai ales cea din Sud, care l-a susținut pe Trump, nu se regăsește în Franța secuarizată până la un extremism de tip comunard sau, mai bine zis, neo-comunist.
Ionuț Țene este istoric, publicist și scriitor român.
Opinia autorului poate să nu coincidă neapărat cu cea a redacției Sputnik.
Alineatele și intertitlurile aparțin redacției Sputnik.
Sursa: NapocaNews.ro
