BUCUREȘTI, 16 feb — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Într-un articol amplu și paradoxal, "Mai e România un stat de drept?", Alina Mungiu Pippidi, președintele Societății Academice Române, face o critică a stării de fapt, criticând toate părțile implicate în conflict. "Manifestația din București a devenit un spectacol de sunet și lumini", vina fiind a "agențiilor de publicitate" implicate agenda celor "neinocenți" — "schimbarea rezultatului alegerilor.
"Am primit multe invitații și reproșuri că de ce nu formulăm noi, experții anticorupție și societatea civilă tradițională, agenda pe care să o propunem ambelor părți, că altfel se irosește energia manifestanților degeaba", scrie Alina Mungiu, care se și explică — "Motivul pentru care nu o facem, nu doar noi, România Curată, dar nimeni altcineva, este că situația de față nu are potențial să evolueze în ceva bun".
Singurele laude pentru atitudinea în cazul combaterii corupției și a modificărilor din Codul penal, motivele generatoare de scandal, sunt adresate fostului ministru din cabinetul Cioloș Violeta Alexandru, președinta IPP (alt ONG finanțat de Soros, devenit "de utilitate publică"). Apoi Alina Mungiu explică de "de ce nu are situația de față potențial?" și oferă "motivele esențiale".
Primul ar fi "diversiunea politică" care ar fi existat de la început "și a atins cote penibile". Mungiu se întreabă de ce ONG specializate în "chestii juridice", nu au făcut plângeri contra lui Iordache, iar "cota penibilă" ar fi fostul șofer al domniei sale, "și s-a ajuns la "Poli", ex-șoferul meu și omul la toate al Monicăi Macovei"? Este vorba de Politeanu, "băiatul băgat în toate supele, de la M10 la Predoiu și USR, omul cu logistica și militantismul Facebook", după cum îl descrie Alina Mungiu.
După ce spune că fostul ministru Iordache trebuia de mult inculpat pentru cazul Vlasov, Alina Mungiu expune al doilea motiv al "lipsei de potențial": absența dorinței de dialog! "Actorii vor să se anihileze unii pe alții, ca atare nu avem pe masa cui pune eventualele propuneri", se întreabă Mungiu.
Apoi, urmează motivul trei — "nu există buna credință". "Plecarea lui Ghiță și demisia lui Coldea" — dovezi că "marii actori joacă netransparent, periculos, că asistăm la confruntarea dintre nuclee de crimă organizată". Apoi urmează o mărturisire — "o înțeleg și pe dna Birchall că nu știe ce să facă, opozanții săi având doar o idee, să bage la închisoare PSD", pe o sută de ani". Alina Mungiu consideră că trăim într-o atmosferă "de populism anti-corupție de nivel venezuelean", în care lupta pentru manipularea legii și controlul puterii judiciare depășește orice limită".
Urmează un șir de gânduri antagonice, care definesc o paradigmă a frământării academicienei: "Ce face PSD e groaznic, dar ce li se face lor nu arată mai bine; a apărut motivația la dosarul Referendumul — Mai bine nu apărea; e fapt, Dragnea a fost condamnat pentru că a dat dispoziții să se facă o loterie, deși nu sunt dovezi clare decât că el a anulat-o de cum a aflat despre ea; în primăria Parisului a fost zeci de ani practică să fie angajați fictiv oameni de la partid, și nu a intrat nici un om politic la pușcărie pentru abuz de autoritate; ce să mai spun de Camelia Bogdan, a fost dată afară din magistratură, îmi fac reproșuri că ani de zile a ieșit pe locul întâi la premiile României curate, deși nu e vina noastră, publicul o vota, în România gelozia profesională poate lua aspecte mortale; e acuzat și de altceva Tăriceanu decât de mărturie mincinoasă, iarăși nu e bine — aveți altceva la el?" Iar această înșiruire (selectată de noi, n.n.) Alina Mungiu o completează conclusiv — "dacă ridici criteriile așa sus, suntem niște criminali cu toții".
De menționat că în interesantul articol din "România curată" Alina Mungiu face chiar și un autodenunț: "Noroc că nu avem DNA la Bruxelles, că ar trebui să mărturisesc pe loc că am făcut și eu abuz de autoritate cerând subordonaților mei germani să completeze fișele de pontaj pe fonduri europene ale talentatului ministru Ghinea, fan DNA altfel, că nu le completa singur, de m-au amenințat cu greva dacă mai angajez români vreodată". După un asemenea șir de mărturisiri și gânduri sincere, credem că finalul cel mai potrivit este chiar cel din articol: "Verificați singuri, după toate astea, pe unde mai suntem".
