BUCUREȘTI, 15 feb — 2017. Pe 17 august 2016 exploda o bombă de presă — lista membrilor Parlamentului European care ar face parte din angrenajul mecanismelor lui Soros. Concret, "hackerii" ar fi "spart mail-ul controversatului om de afaceri și ar fi descoperit, printre altele, documente care evidențiază legături cu oameni politici de prim rang, în cazul de care ne ocupăm, europarlamentari. A fost creat imediat un "Leaks", fiindcă numele lui Soros este echivalent cu conspirația (ceea ce s-a dovedit, într-o oarecare măsură), iar presa a preluat știrea prin anumite agenții în toată lumea.
În România, prima care a preluat știrea, a prelucrat-o și a difuzat-o a fost DC News (coincidență cu DC Leaks), pe 17 august, la ora 16.55. Agenția este reprezentată (și condusă) de cunoscuții ziariști Corina Drăgotescu, Val Vâlcu și mai ales de Bogdan Chireac, analist remarcabil, una dintre figurile cele mai prezente în emisiunile televiziunilor de știri. Am menționat toate aceste nume, fiindcă este interesant cum a fost prezentată "știrea".
Documentul care a făcut vâlvă în România se referea la europarlamentarii români care ar avea legături cu Soros. Mai exact, DC news scrie: "Mai multe documente ale Soros Open Society Foundation au ajuns să fie scurse pe Internet. Într-unul dintre documentele scurse pe soros.dcleaks.com sunt descriși mai mulți europarlamentari care au avut sau au legături cu Soros Open Society Foundation. Printre ei se numără și europarlamentari români". Informația este falsă — iar prelucrarea ca tare pare ciudată pentru niște profesioniști ai presei — în schimb este firească pentru o acțiune de diversiune, de compromitere.
"Documentul" în cauză este, de fapt, un studiu realizat de Kumquat Consult o firmă de advocacy și consulting strategic cu sediul la Bruxelles care are, printre clienți, UNESCO, Parlamentul și Comisia Europeană, plus multe alte instituții, printre care grupul de Societatea Deschisă fondat de George Soros. Studiul a fost realizat la comanda Fundației Societatea Deschisă și urmărește identificarea unor persoane cu influență, europarlamentari, care ar putea susține inițiativele respectivei Fundații — de fapt, grup de fundații. Nu e ceva ascuns, e o comandă adresată unei firme care cu așa ceva se ocupă.
"Prezența unui deputat în această cartografiere indică faptul că este probabil ca acesta să sprijine activitatea Societății Deschise", se scrie în studiu, deci nu că ar face parte dintre colaboratorii lui Soros. Continuarea e o confirmare a faptului că nu există legături: "Aceștia (deputații, n.n.) ar trebui să fie abordați cu mintea deschisă; cu toate că ei vor dori cel mai probabil să lucreze în domeniile de care sunt deja interesați, ar putea, de asemenea, să fie dispuși să asculte și alte probleme. Societatea Deschisă ar trebui să încerce să construiască relații de durată și de încredere de cu acești parlamentari europeni".
Știrea difuzată de DC News a fost preluată și "îmbogățită" în fel și chip, insistând pe caracterizările deputaților, pe "datele de care dispune Soros", fiindcă, nu-i așa, el știe tot despre cei "care au avut sau au legături cu Fundațiile Open Society." În realitate este vorba de informații de site-ul Parlamentului European, iar în final studiul este completat cu o scurtă descriere a preocupărilor deputatului, luată tot din surse publice. Iată ce se scrie în studiu.
"Profilele individuale au fost alcătuite folosind informații accesibile publicului și cercetări originale", deci nu din surse Soros. "Judecățile (caracterizările, n.n.) pot fi subiective, și ar trebui să servească pentru înțelege politica și prioritățile parlamentarului, nu ar trebui să fie luate ca o descriere acurată a acestuia".
Văzând lista celor 12 parlamentari români, le găsim într-adevăr pe Monica Macovei și Renate Weber, cunoscute pentru relațiile cu sistemul Soros… dar atât. Restul deputaților, în frunte cu Corina Crețu, Norica Nicolai, I.M. Pașcu, nu au avut nicio legătură și nici nu reiese că ar avea. Nici măcar că știau de prezența lor într-un studiu sau d implicarea lor în acțiuni Soros. Dar, e suficient să citiți sutele de preluări ale "știrii", ale "dezvăluirii" și veți vedea cum se face o acțiune de compromitere clasică. Care a fost ținta reală, cine și ce a dorit — rămânem deocamdată la nivelul supozițiilor. De exemplu, se leagă compromiterea PE de intențiile de Exit? De relația cu Rusia sau cu SUA? De curentele naționaliste? Și așa mai departe.
