În timpul războiului rece doi actori geopolitici au concurat pentru întâietate pe plan mondial: SUA și URSS. După prăbușirea regimurilor comuniste în Europa de est, SUA s-a impus în lume ca singurul actor geopolitic care dicta conform intereselor sale tuturor țărilor, în timp ce Rusia lui Elțin se prăbușea în corupție, haos și sărăcie. În ultimii ani datorită lui Putin, din nou Rusia joacă rolul de super-putere ca fostul URSS, încercând să-și refacă influența în fostele țări sovietice și est-europene. După victoria militară din Siria lui Assad, Moscova a redevenit un pol de putere major.
Un nou pol de putere SUA-UK
Între timp situația din Europa se complică. S-a dovedit că Brexitul nu a fost o întâmplare, ci un plan bine pus la punct de refacere a forței anglo-saxone în dauna UE controlată prea mult și ineficient de Germania. Venirea lui Donald Trump la președinția SUA schimbă situația geopolitică pe plan internațional. De la o lume cu o putere unipolară, ne îndreptăm spre o geopolitică multipolară.
Primul gest pe care l-a făcut Trump când a sosit la Casa Albă a fost să aducă bustul premierului britanic Winston Churchill în biroul oval, ca simbol al unității anglo-saxone. Bineînțeles că nu a fost o întâmplare ca primul premier care a vizitat America lui Trump să fie britanica Theresa May, care a subliniat în întâlnirile cu președintele american și în discursul din fața Congresului necesitatea refacerii alianței privilegiate anglo-americane din vremea războiului mondial și din perioada cuplului Bush-Blair, când au eliminat pe dictatorul Sadam Hussein din Irak.
Este evident că avem un nou pol de putere mondial, de factură anglo-saxonă: SUA și UK. Trump și Theresa May vor semna un tratat de liber schimb între SUA și Marea Britanie ce va fi o lovitură letală comerțului cu UE, care a pierdut prin Brexit o puternică piață economică.
Polul Eurasiatic
Pe de altă parte Rusia lui Putin își întărește propriu pol de putere militar și economic cu Uniunea Euro-Asia, care prin BRICS are excelente legături comerciale cu China, Brazilia sau Africa de sud, eliminând astfel presiunea economică a UE și transformând sancțiunile Bruxellesului doar în paliative fără relevanță. Uniunea Euro-Asia deja acționează pentru reintroducerea Republicii Moldova și a țărilor baltice în sfera sa de influență economică.
Putem vorbi după polul de putere anglo-saxon, de cel de-al doilea centru de putere, cel slav reprezentat de Uniunea Euro-Asia, în plină expansiune.
Al treilea pol de putere
La mijlocul intereselor geopolitice mondiale ruso-americane se află al treilea pol de putere: UE, care este în scădere economică și de influență pe plan mondial după venirea lui Trump la Washington. Deși Uniunea Europeană se vrea o structură confederală de state suverane, în realitate tot mai mult este doar o anexă a Berlinului. Europenii au realizat că adevărata capitală a UE nu e la Bruxelles, ci la Berlin. UE e tot mai mult o creație germanică provenită pe traiectoria istorică a imperiului carolingian sau habsburgic.
Europa e germană și la comanda cancelarului Merkel, care și-a impus în țările europene mai mici președinți docili, cum e Iohannis, ce pare reprezentantul unor interese ale Berlinului la București. Treptat ne dăm seama că Brexitul a fost de fapt o evadare a Angliei de sub dominația Germaniei asupra Europei. Încă Franța socialistului utopic Hollande, simpatizant al refugiaților islamiști, e singura putere din Europa, care mai susține Germania la conducerea continentului până la recentele alegeri din aprilie, când se pare că va veni un președinte ce va scoate Hexagonul din UE.
Situaţia României
În acest context dramatic, România pare să-și piardă tot mai mult, în ultimii ani suveranitatea și independența, fiind prelucrată și direcționată de către Berlin, mai degrabă ca un land federal. Clasa politică de la București manipulată de serviciile secrete, cele mai numeroase din UE, care fac tot mai mult jocurile Berlinului via Bruxelles riscă să arunce țara în haos și destabilizare, cu complicitatea unor foruri europene, care se joacă cu creionul pe harta României între Moldova Mare și Ținutul Secuiesc sprijinit de Viktor Orban.
E vital ca România să-și redescopere din nou suveranitatea și să își afirme independența, deoarece cartea germană a fost și este întotdeauna pierzătoare, fapt dovedit în ultimele războaie de la 1877, 1916 — 1918 sau 1941 — 1944. Pe plan internațional avem doi poli de putere în expansiune: cel anglo-saxon și cel eurasiatic, iar UE în recul și aflat la mijlocul celor două mari plăci tectonice geopolitice, al cărui cutremur poate dezintegra România, dacă clasa politică nu se trezește din reveriile utopice germanice și socialismul de tip "fourier" al Bruxellesului.
E posibil un război în Europa?
Un general american a tras deja un semnal de alarmă privind posibilitatea un nou război în Europa. Generalul Stanley McChrystal a fost unul dintre criticii administrației Barack Obama. „Vreţi să mă întrebaţi despre vicepreşedintele Biden? Cine-i ăsta?", spunea McChrystal în fața presei, în 2010. A plătit cu funcția: președintele Obama l-a retras de la conducerea forțelor ISAF din Afganistan, unde a fost înlocuit de mai docilul David Petraeus.
McChrystal a sprijinit apoi candidatura lui Donald Trump. Într-un recent interviu pentru revista Prism, generalul în retragere lansează două avertismente care dau fiori reci întregii lumi și în special Europei. „Prima îngrijorare ține de ascensiunea naționalismului marilor puteri; ascensiunea Chinei, a Rusiei, ambele suficient de puternice pentru a reveni la obiectivele naționaliste. Rusia încearcă să revină în Ucraina și poate și în țările baltice, să se reafirme. Este o mișcare de flux și reflux a puterilor care durează de sute de ani. Nu cred că sfârșitul istoriei a fost în 1989, suntem din nou în istorie.
Un război în Europa nu este de neconceput. Cei care vor să creadă că așa ceva este imposibil s-ar putea să aibă o surpriză. Trebuie să ținem cont de politica marilor puteri, nu ne putem preface că au dispărut". Numeroși europeni vor renunța la libertăți pentru siguranță, iar Bruxellul și Berlinul au dovedit în ultimii ani, ca urmare a atacurilor teroriste și complicității cu refugiații islamiști că nu poate oferi securitate.
În această situație complicată și fluidă România nu trebuie să rămână prizonieră utopiei ca să devină victimă sigură pe falia cutremurelor geopolitice între cei trei poli de putere. Și atunci, încotro?
Ionuț Țene este istoric, poet, publicist și scriitor român.
Opinia autorului ar putea să nu corespundă cu cea a redacției Sputnik.
Sursa: NapocaNews.ro.
